Tulburările de mișcare fac din om neom

tulburările de mișcare

Tulburările de mișcare erau, până mai ieri, boli foarte rare. Acum încep să atace tot mai des și nu mai țin cont de vârstă. Distonia și boala Parkinson, denumite tulburări de mișcare, necesită o atenție sporită. Căci, odată instalate, sunt un adevărat chin.

De obicei, primele semne nu ne alarmează. Le confundăm cu probleme trecătoare și lăsăm timpul să le facă să dispară. Or, lucrurile sunt mult mai grave decât par. Iar timpul nu face decât să le agraveze și mai mult. Și mai rău este faptul că nu sunt mulți nici medicii care-și dau seama imediat cu ce boli au de-a face. Așa încât să le poată veni de hac din fazele incipiente. Înainte ca acestea să se instaleze definitiv, făcând din pacient o persoană invalidă.

Ce sunt tulburările de mișcare?

Când organismul uman începe să piardă celule nervoase producătoare de dopamină, omul are de suferit. Efectul constă în apariția unor afecțiuni care fac parte din grupul numit generic tulburările de mișcare. Cea mai cunoscută și mai frecventă dintre ele este Boala Parkinson. În general, este depistată la persoane trecute de 50 de ani. Însă poate apărea și la vârste mult mai tinere.

Semnele precoce nu dau nimic de bănuit. Iar când apar principalele simptome ale bolii, precum tremurul (tremuratul mâinilor, picioarelor, bărbiei sau feței), rigiditatea membrelor sau a trunchiului, bradichinezia –încetinirea mișcărilor și pierderea echilibrului sau a coordonării mișcărilor, diagnosticul este deja tardiv. Căci această boală n-are leac. Nu există tratament care să-i vină definitiv de hac. Ci doar soluții menite să amelioreze calitatea vieții și să o prelungească. Pe măsură ce simptomele devin mai pronunțate, pacienții pot întâmpina dificultăți la mers, la vorbit sau la a duce la bun sfârșit sarcini cotidiene.

Iar dacă Parkinson e o boală frecventă la vârstnici, distonia musculară lovește la vârste fragede. Este supranumită boala „corpului care nu te mai ascultă'. Și nu degeaba, căci spasmele musculare involuntare te fac să nu poți păși, deși asta vrei, să nu-ți poți ține capul pe umeri decât cu ajutorul mâinilor, să nu poți înghiți mâncarea, să nu poți ține capul pe pernă. Simptomele diferă de la caz la caz și se agravează în timp, iar corpul pur ți simplu nu ii mai asculta!

Atenție la depresie!

Printre simptomele non-motorii ale bolii Parkinson se află depresia și alte provocări emoționale, dificultăți la înghițire și vorbire, tulburări de ordin urologic și constipație, afecțiuni ale pielii și tulburări ale somnului. În prezent, nu există teste de laborator care să ajute la diagnosticarea bolii, astfel că istoricul medical și examinarea neurologică sunt singurele metode de depistare. Legătura dintre depresie și tulburările de mișcare este reciprocă și complexă, fiecare agravând evoluția celeilalte. Din nefericire, nici unul dintre tratamentele disponibile pentru tulburările de mișcare nu este gratuit sau compensat prin Ministerul Sănătății sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Mergi la medic!

Este important ca pacientul să recunoască primele simptome și să se adreseze rapid medicului, în vederea stabilirii precoce a diagnosticului. Acest lucru duce la instituirea unui tratament individualizat care la rândul lui poate prelungi controlul simptomelor şi eventual chiar încetinirea evoluţiei bolii neurodegenerative. În ciuda cercetărilor continue, acestă suferinţă are încă multe necunoscute. Pe lângă tratamentul specific, un rol important în controlul simptomelor pe termen lung îl are modul de viaţă al pacientului, care trebuie să fie echilibrat, dominat de un context psihologic pozitiv, optimist. Situaţiile stresante pot deteriora rapid starea pacientului.', spune Prof. dr. Dafin Fior Mureşanu, Preşedintele Societăţii de Neurologie din România.

Sursa foto: 123rf.com