Persoana afectată prezintă o stare de epuizare emoțională cronică, oboseală, un nivel scăzut al interesului și motivației, dificultăți de concentrare și negativism. Poate să apară sentimentul de incompetență, eșec, să scadă satisfacția și eficiența profesională. Toate aceste manifestări se pot răsfrânge și asupra vieții personale, afectând relația de cuplu, funcția sexuală și relația cu cei din jur.

Citește și: Sfaturi despre sănătate de care să iei seama la început de an

Cine este predispus la dezvoltarea sindromului burnout?

Nu toate persoanele care au un serviciu solicitant dezvoltă însă sindromul burnout. Se pare că persoanele cu riscul cel mai crescut sunt cele care nu au abilități de depășire a stresului, ce le fără suport adecvat social/familial și cu anumite trăsături specifice de personalitate (perfecționism, timiditate, nesiguranță sau instabilitate emoțională). Sindromul burnout este o realitate a epocii moderne și este favorizat de anumite aspecte specifice ce țin de natura profesiilor actuale, de complexitatea și solicitările impuse la locul de muncă, lipsa de experiență sau supraspecializarea angajatului, volumul mare de muncă și remunerarea insuficiență – cu toții, factori majori de declanșare. De asemenea, nesiguranța, competitivitatea crescută, dar și particularitățile fiecărui loc de muncă (lucrul în ture, sub presiune, activități de risc, lucrul cu oamenii) pot contribui la stresul cronic.

Sindromul burnout are mai multe faze

Prima etapă începe cu o încercare de supraîncărcare personală pentru a face față tuturor solicitărilor.
În timp, această suprasolicitare duce la oboseală cronică, epuizare, scăderea randamentului, apariția emoțiilor negative, scăderea motivației și retragere socială.
Persoana este frustrată, simte că nu mai poate face față locului de muncă, dar nu poate renunța din motive financiare. Organismul poate reacționa la stresul cronic care nu este corectat la timp prin reacții de tip psihosomatic: probleme digestive, cardiovasculare, dureri de cap, insomnii, abuz de băuturi alcoolice, tulburări alimentare, scăderea imunității, modificări hormonale sau diabet.
Sindromul de epuizare poate declanșa afecțiuni psihice precum: insomnie cronică, depresie, anxietate, abuz de alcool sau droguri și chiar suicid.

Psihoterapia și tehnicile de relaxare, cele mai bune remedii

Pentru diagnosticarea unei persoane cu sindromul muncii excesive este necesară evaluarea completă a cazului, diagnosticul și adoptarea măsurilor terapeutice adecvate. Evaluarea va include interviul psihiatric și psihologic, examenul clinic al stării generale de sănătate și o serie de investigații de laborator.În acest caz, se poate folosi pentru măsurarea nivelului de stres un chestionar specific, numit inventarul Maslach. Acesta conține 25 de întrebări, structurate pe 3 dimensiuni: extenuare emoțională, depersonalizare și reducerea realizărilor personale.  Tratarea unui suferind de sindrom de burnout se face prin măsuri generale și specifice de combatere a stresului, psihoterapie, tehnici de relaxare, tratamentul simptomelor de natură psihiatrică, corecția dezechilibrelor biologice. E important ca prezența sindromului burnout să fie conștientizată la timp, iar managementul să fie prompt, pentru a putea preveni eficient apariția unor afecțiuni psihiatrice și psihosomatice.

Citește și: