Acești copii proveneau din familii și cartiere unde violența și stresul prelungit erau la ele acasă. Părinții nu știau cum să-i crească, iar profesorii le descriau comportamentul ca perturbator și neatent. Brown știa că acestea sunt simptome clasice de ADHD, o problemă mintală caracterizată de impulsivitate, hiperactivitate și incapacitatea de a se concentra. Dar medicul s-a gândit dacă nu cumva traumele copilăriei pot fi luate drept ADHD.

Citește și: 6 remedii naturale pentru ADHD care au efect și la copii și la adulți

De ce traumele copilăriei pot fi luate drept ADHD

Când Brown a cercetat mai mult, a descoperit că acești copii aveau altceva în comun: trauma. Hipervigilența și disocierea provocate de traumă pot fi luate drept lipsa atenției. Impulsivitatea poate fi provocată de răspunsul la stresul în exces.

”În ciuda eforturilor noastre de a le acorda terapie comportamentală și medicamentoasă, simptomele lor nu au putut fi controlate”, a spus dr. Brown despre perioada în care a încercat să-și trateze micii pacienți cu metodele clasice pentru ADHD. ”Atunci am început să-mi dau seama că aveam în față, mai degrabă, un comportament rezultat din disfuncțiile familiale și experiențele traumatice pe care le-au trăit”. Astfel, a ajuns la concluzia că traumele copilăriei pot fi luate drept ADHD. Este nevoie de un diagnostic mai bun pentru copiii care provin din medii dezorganizate sau care au trăit traume puternice. Cu un tratament adecvat problemei lor, ei pot duce o viață normală.

Citește și:

Sursa foto: 123rf.com