Tratamentul cu celule stem ajută la ameliorarea limfomului Burkitt

Tratamentul cu celule al limfomului Burkitt

Tratamentul cu celule stem a devenit o metodă cunoscută de tratare a unora dintre cele mai grave boli, printre care se numără și limfomul Burkitt.

Limfomul Burkitt este o variantă de limfom non-Hodgkin cu celule B. Are o incidenţă de aproximativ 5%. Și a fost descris pentru prima dată la copiii din Africa între anii 1958-1962. Mai mult de jumătate din aceşti copii au prezentat tumori ale maxilei. Dar s-a demonstrat apoi ca acest tip de tumoră poate afecta şi alte organe. Limfomul non-Hodgkin este cea mai frecventă tumoră malignă a intestinului care afectează copiii peste 5 ani. Apariția ei a fost iniţial legată de infecţia cu EpsteinBarr virus (EBV). Gradul de malignitate al acestui grup de tumori este foarte înalt şi cu cea mai rapidă creştere tumorală întâlnită la oameni.

Tratamentul cu celule stem ajută?

Celulele stem ajută la tratarea a peste 80 de boli. Inclusiv diverse tipuri de cancer, leucemie, boli autoimune, limfoame etc. Stocarea și pregătirea celulelor stem din sângele cordonului ombilical necesită cea mai mare competență medicală. Astfel încât preparatul cu celule stem să fie disponibil pentru pacient la cea mai bună calitate și la cele mai înalte standarde pentru utilizarea acestuia în terapii.”, afirmă Elena Antofie, Business Development Manager Baby Stem, partener Seracell în România.

Ce este limfomul non-Hodgkin?

Limfomul non-Hodgkin este un alt tip de cancer al sistemului limfatic. Este sistemul responsabil în organism cu lupta împotriva bolilor, în special infecțioase, dar și canceroase (prin limfocitele NK). În cazul limfomului non-Hodgkin, tumorile se dezvoltă din limfocite – celulele albe din sânge. Acestea au un rol în apărarea imună atât celulară cât şi umorală prin intermediul anticorpilor.

Pe scurt, limfomul non-Hodgkin apare atunci când în organism se selectează o clonă de limfocite anormale. În mod normal limfocitele au un ciclu de viaţă previzibil. Cele vechi mor, iar organismul generează altele noi, pentru a le înlocui. În limfomul non-Hodgkin, limfocitelele vechi nu mor. Nu se supun unui proces fiziologic de moarte celulară programată, numit apoptoză. Ele continuă să trăiască şi să se înmulţească.

Acest surplus de limfocite se cantonează în ganglionii limfatici, ceea ce duce la creşterea lor în dimensiuni. Limfomul non-Hodgkin implică, în general, prezența de limfocite modificate genetic, deci malinge(canceroase) la nivelul noduliilor limfatici, dar boala se poate răspândi şi în alte părţi ale sistemului limfatic: vasele limfatice, amigdalele, vegetaţiile adenoide, splină, timus şi totodată poate afecta măduva osoasă. În cazurile avansate, limfomul non-Hodgkin atinge şi organe din afara sistemului limfatic.

Suprimarea funcției sistemului imunitar

Cauzele limfoamelor sunt încă necunoscute, însă mai mulţi factori  joacă un rol important în dezvoltarea tumorii. Astfel, deficitele imunitare congenitale, bolile autoimune, tratamentele imunosupresoare, sindromul imunodeficienţei dobândită  pot, de asemenea, să faciliteze apariţia unui limfom non-Hodgkin.

„Scopul tratamentului cu celule stem este acela de a reseta sistemul imunitar, de regenerare, pentru a opri atacarea celulelor nervoase din corp. În cazul nefericit al instaurării limfomului non-Hodgkin , sistemul imunitar afectat este distrus prin chimioterapie, iar celulele stem dezghețate sunt reinfuzate în sânge, pentru a reporni întreg sistemul imunitar.”, adaugă Elena Antofie.

Sursa foto: Baby Stem

Loading...