Te numeri printre cei care consumă cafeaua îndulcită cu înlocuitor de zahăr sau alegi, deseori, o băutură răcoritoare light? Dacă nu, cu siguranţă, te-au atras rafturile cu ciocolată sau gem dietetic. Odată cu dezvoltarea industriei alimentare şi a proceselor de fabricare a alimentelor, s-a intensificat foarte mult folosirea aditivilor (îndulcitorilor), care au devenit indispensabili realizării, păstrarii şi diversificării a numeroase produse.

Aditivii alimentari sunt desemnati printr-o numerotare convenţională europeană cu un număr format din 3 cifre precedat de litera E. Denumiţi şi edulcoranţi (E 900), îndulcitorii sunt aditivi folosiţi pentru înlocuirea parţială sau totală a zahărului. Unii sunt naturali, ca poliolii (sorbitol, xilitol, maltitol, lactitol), iar altii sunt de sinteza chimică (aspartam, acesulfam-k, sucraloză)”, a explicat profesor Rodica Segal (Fundaţia Pentru Alimentaţie Sănătoasă).

Sorbitolul se obţine din glucoză. Alături de maltitol, sorbitolul ocupă un loc de bază în formulele de alimente pentru diabetici, deoarece cauzează un risc minor în ceea ce priveşte nivelul glicemiei. Riscul mic se explică prin rata mică a absorbţiei sale. Este tolerat de diabetici şi de aceea este util atât ca îndulcitor, cât şi ca sursă de energie utilizabilă. Se foloseşte la fabricarea caramelelor fără zahăr, fondanţilor, ciocolatei fără zahăr, produselor de patiserie, cofetărie sau pentru obţinerea gemului diabetic. Este recomandabil ca aportul zilnic să nu depăşească 35 g, deoarece o cantitate mai mare de 50 g /zi dă efect laxativ.

Maltitolul este rezultat printr-o modificare a moleculei unui zahăr natural denumit maltoză. Este cel mai apropiat de zahăr, din punct de vedere al caracteristicilor tehnice. Nu se foloseşte în amestec cu nici un alt îndulcitor deoarece este foarte dulce. Depăşirea dozei zilnice de 30 g pentru adulţi şi 20 g pentru copii poate provoca balonari şi diaree.

Xilitolul este derivat de la xiloză care se găseşte în numeroase vegetale cum ar fi fructe (banane, căpşune, prune galbene), legume (morcovi, salată, conopidă, spanac). Se absoarbe lent în organism, iar prin metabolizare produce 4 kcal/g. Poate fi tolerat zilnic până la 90 g xilitol. Este folosit la fabricarea îngheţatei, a gemurilor şi a marmeladei destinate persoanelor cu diabet, dar şi pentru prepararea produselor de patiserie şi cofetărie: biscuiţi, prăjituri, checuri, rulade.

Siropul de fructoză este un amestec în proporţii variate de fructoză şi glucoză obţinut prin transformarea amidonului de porumb în glucoză şi conversia acesteia în fructoză. Are o putere mare de îndulcire datorată prezentei fructozei şi conţine tot atâtea calorii ca şi zaharul. Nu poate fi folosit nici de diabetici, nici de supraponderali. Numeroase studii indică faptul că un consum pe termen lung al siropului de fructoză poate duce la o gamă largă de probleme de sănătate, inclusiv de creştere în greutate şi obezitate, cu risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2, sau de a afecta ficatul.

Lactitolul este obţinut printr-o modificare a moleculei lactozei (a zahărului din lapte). Este folosit ca îndulcitor pentru deserturi congelate (îngheţată), produse de patiserie, cofetărie, inclusiv bomboane moi, tari şi ciocolată. Metabolizarea lui nu necesită insulină şi, ca urmare, este adecvat pentru produsele destinate diabeticilor. Un consum de 20 g lactitol/zi nu produce efecte negative (laxative) nici la indivizii extrem de sensibili.

Aspartamul este obţinut prin sinteza chimică şi folosit pentru îndulcirea băuturilor răcoritoare dietetice. Se descompune la căldură şi nu poate fi utilizat pentru obţinerea preparatelor ce impun o procesare termică. Un gram de aspartam are o putere de îndulcire egală cu cea a 160-400 g zaharoză. Doza zilnică admisă este de 0-40mg/kg greutate corporală, echivalent a 8-10 g zahăr. Este folosit în combinaţii cu alţi îndulcitori pentru obţinerea cremelor, bomboanelor, jeleurilor, dar mai ales pentru îndulcirea băuturilor răcoritoare în asociere cu acesulfam K.

L-Acesulfam K. Este un produs chimic folosit pentru îndulcirea băuturilor răcoritoare. Un gram de acesulfam are o putere de îndulcire egală cu cea a 120-200 g de zaharoză. Nu este metabolizat în organism, se elimină prin urină, iar toxicitatea lui pe termen lung este slabă sau aproape nulă. Doza zilnică permisă este de 0-9 mg/kg greutate, echivalentul a 100 g zahăr, la un adult.

Sucraloza este un îndulcitor de sinteză chimică obţinut prin introducerea unor atomi de clor în molecula de zahăr şi are o putere de îndulcire de 600 ori mai mare decât a acestuia. Se absoarbe şi se metabolizează foarte repede. Prezenţa clorului în structura lui şi acumularea în unele organe interne au creat rezerve asupra consumului pe o perioadă lungă, asa cum este cazul diabeticilor. Specialistii au stabilit ca sucraloza poate fi consumată numai până la 15 mg/Kg greutate pe zi.

ATENŢIE!

Indiferent de tipul lor, este recomandat ca îndulcitorii şi alimentele cu îndulcitori să fie consumate numai în situaţii care impun eliminarea zaharului (diabetici) sau diminuarea aportului caloric (supraponderali) şi numai în doze care nu prezintă un pericol pentru sănătate”, a subliniat prof. Rodica Segal, Fundaţia Pentru Alimentaţie Sănătoasă.

 

Romalimenta confirmă că îndulcitorii se încadrează în normele stricte de siguranță

Întrucât îndulcitorii sunt aditivi alimentari des întâlniți, Federația Patronatelor din Industria Alimentară (Romalimenta) precizează faptul că aceștia se conformeazã normelor de siguranță stricte din domeniul alimentar, fiind supuși unor testări riguroase înainte de a fi autorizați pentru consum.

În cadrul Uniunii Europene, Comisia Europeană are rolul de a stabili normele privind utilizarea aditivilor alimentari, pe baza testărilor ante-utilizare, dar și post-utilizare, realizate de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA).

Advantamul, un alt îndulcitor sigur

Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară (ROMALIMENTA), condusă de director executiv Mihai Vișan, menționează și un alt îndulcitor testat și sigur pentru alimentație: advantamul.

”Acesta este un îndulcitor concentrat, în funcție de cum este utilizat, putând fi și de sute sau chiar mii de ori mai dulce decât zahărul sau alte substanțe utilizate pentru îndulcirea alimentelor. În luna iulie 2013, experții EFSA au concluzionat în urma unor cercetări amănunțite faptul că advantamul nu prezintă riscuri și că este sigur pentru consum”, este notat într-un comunicat emis recent.

În final, trebuie spus faptul că îndulcitorii utilizați în industria alimentară oferă șansa persoanelor ale căror afecțiuni nu permit consumul de zahăr să se bucure în continuare de o alimentație gustoasă, plãcutã, dar și sigură. Astfel, își dovedesc utilitatea și contribuie la menținerea unei alimentații echilibrate.

Credit foto: Flickr.com