Filme SF – Top 20 filme SF pe care trebuie neapărat sa le vezi

Filme SF - Top 20 filme SF pe care trebuie neapărat sa le vezi

Filmele SF sunt un gen de film care utilizează ficțiunea speculativă pe bază de reprezentări de fenomene care nu sunt neapărat acceptate de știința contemporană, cum ar fi: viața extraterestră în cultura populară, planete și civilizații extraterestre, călătorii în timp, roboți sofisticați, nave spațiale futuristice și alte tehnologii.

Filmele SF au fost dintotdeauna populare în rândul audiențelor, chiar și atunci când criticii păreau sceptici.

Definirea cu precizie a filmelor ce aparțin genului științifico-fantastic este adesea dificilă, deoarece nu există o definiție universal acceptată a genului, dar acest tip de filme își au originea de cele mai multe ori în literatură.

Filmul SF este un gen de film care pune accentul pe realități, extrapolări sau pe știință speculativă și metode empirice, interacționează într-un context social cu cele mai variate aspecte de actualitate, cu transcendentalismul magiei și religiei, în încercarea de a concilia omul cu necunoscutul.

O caracteristică a genului este că un film științifico-fantastic poate fi combinat cu multe alte genuri, dar în mod special cu filmul horror ca în cazul producției Alien din 1979.

Filmele SF au fost adesea folosite pentru a oferi comentarii sociale sau politice, precum și de a explora probleme filozofice, cum ar fi condiția umană.

În universul SF este poate cel mai ușor să ne pierdem, pentru că în el orice este posibil – de la călătorii în timp și super-puteri, până la prieteni extratereștri și paradoxuri nemaiîntâlnite.

De mai bine de un secol, filmele SF sunt printre cele mai vizionate filme pe marile ecrane. Îți propunem topul celor mai bune filme SF pe care să le vezi oricând deoarece au un concept original, dar și o importanță majoră pentru dezvoltarea genului SF.

Genul de filme SF a produs de-a lungul timpului o serie de filme spectaculoase pe care oricând le poți vedea ori revedea. Dacă vrei să te deconectezi și să pătrunzi în lumi la care putem doar visa în momentul de față, nu trebuie să ratezi filmele acestea.

Ți-am făcut un top al celor mai bune filme SF din toate timpurile, pe care să le vezi cel puțin o dată în viață. Iată care sunt cele mai bune 20 de filme SF!

 

1. Film SF – The Matrix – anul 1999


Filme SF - Matrix Reloaded

În România The Matrix a venit pe 10 septembrie 1999, la aproape o jumătate de an de la lansarea sa în Statele Unite. Fascinaţia universului SF adus pe ecran avea o intensitate imensă şi era clar, până şi pentru cei mai puţin informaţi dintre spectatori, că premiera filmului SF va face istorie.

Este filmul științifico-fantastic scris și regizat de către frații Wachowski. Tema principală a filmului este aceea că oamenii trăiesc într-o lume virtuală, creată de inteligența artificială în urma războiului dintre oameni și mașini. Filmul tratează o serie de ideologii diferite, filosofice și religioase și a câștigat patru premii Oscar, dar și multe alte premii, inclusiv Premiul BAFTA.

În primul rând, filmul SF- The Matrix a subliniat încă o dată că rostul blockbusterului este nu doar să angajeze cei mai populari actori şi cei mai tari creatori de efecte speciale, ci să ambaleze totul într-o poveste coerentă, convingătoare şi captivantă.

Nu trebuie să vezi prea multe minute din The Matrix pentru a rămâne cu gura căscată în faţa efectelor speciale inovatoare. Filmul SF The Matrix a ridicat foarte sus ştacheta efectelor speciale atât pentru fraţii Wachowski, care au simţit nevoia să pluseze o dată cu lansarea sequelurilor The Matrix Reloaded şi The Matrix Revolutions, cât şi pentru marile studiouri de la Hollywood.

Popularitatea lui The Matrix a deschis apetitul publicului american şi mondial pentru filmele asiatice, după ce nenumărate articole din presa de specialitate au descris modul cum coregraful Yuen Woo-ping a creat spectaculoasele confruntări corp la corp dintre Neo (Keanu Reeves) şi agenţii Matricei conduşi de redutabilul agent Smith (Hugo Weaving, un actor „condamnat” la un deceniu de roluri negative după apariţia în franciză).

Analiştii consideră că succesul trilogiei Matrix au lansat obsesia hollywoodiană pentru trilogii (sau cvadrilogii), multe dintre proiectele noi de la Hollywood obţinând undă verde mai ales dacă exista potenţialul ca filmul original să aibă continuări.

În ceea ce-i priveşte pe fraţii Wachowski, faima mondială obţinută după lansarea trilogiei nu a fost obligatoriu de bun augur. Pentru ei a urmat o lungă pauză, cei doi revenind la regie de-abia în 2008, cu Speed Racer. Schimbarea de ton şi gen nu a impresionat, filmul nereuşind nici măcar să-şi acopere bugetul de 120 de milioane de dolari.

Nici actorii din trilogia Matrix nu au reuşit să se reinventeze după trilogia Matrix, Keanu Reeves şi Carrie-Anne Moss aproape dispărând din peisajul cinematografic mondial şi revenind sporadic, cu filme ce nu s-au bucurat de succes internaţional.

Există zvonuri că Andy şi Lana Wachowski ar vrea să se întoarcă în universul Matrix, plănuind o nouă trilogie.

Urmărește trailerul filmului The Matrix AICI

 

2. Film SF – Alien – anul 1979


Filme SF - Alien 1979

Dorința de a călători printre stele este probabil de-o vârstă cu trezirea la conștiință a umanității și această curiozitate arhaică cu care ne uităm la cer de zeci de mii de ani, poate, ne-a influențat în mod fundamental gândirea și cultura.

Ideea în sine, în schimb, a luat formă doar în viața mitico-religioasă în primul rând, fapt ce a însemnat că pe lângă privitul inocent și tânjitul după stele, am început să ne temem de bezna necunoscută și infinită.

Cu mai bine de 75 de ani mai târziu, scenaristul Dan OBannon a început să umble din casă-n casă cu scenariul Alien scris împreună cu Ronald Shusett, căruia până la urmă 20th Century Fox i-a acordat o șansă.

Filmul SF Alien până la urmă a devenit un succes pentru propriile merite, deși în urma premierei primele reacții au fost destul de cumpătate atât din partea criticilor cât și din partea spectatorilor. Totuși, un film SF obișnuit nu devine o operă clasică din întâmplare, operă care nici după 40 de ani nu prea poate fi nici egalată, darămite surclasată.

Pe lângă designul lui Giger și personajele lui OBannon coloana sonoră a filmului, luminile, dar chiar și efectele de lumină și sunet sunt minuțios compuse. Filmul SF Alien este o operă excepțional compusă și aproape perfect calculată, începând cu tipul fontului din titlu și până la ultimul piuit al navei Nostromo.

James Cameron a regizat următorul film (Aliens) care practic a întors teoriile peliculei Alien pe dos: în loc de o singură creatură, cel de-al doilea capitol îi trimite lui Ripley și echipei un roi întreg.

În schimb trebuie să menționăm că de fapt, continuarea peliculei Alien nu a fost imaginată în această direcție. Schițele pentru scenariul peliculei Alien 2 erau deja pregătite când producătorii Giler și Hill a ales totuși scenariul lui Cameron. Primele schițe despre continuare aveau ca temă evenimentele ce au precedat cele văzute în Alien.

În loc să fie un horror minuțios lucrat și compus în mod artistic, Aliens este un adevărat film de acțiune, cu mult sânge și multă violență.

În timp ce în primul film în centrul acțiunii se afla creatura care vâna membri echipajului unul câte unul, din acest punct de vedere în filmul Aliens nu există un anumit inamic proeminent. Echipajul sosit pe planeta colonizată de la primul episod încoace pornește la luptă, fără să știe, împotriva întregii rase. Această schimbare hotărâtă la prima vedere pare mult mai impersonală față de atmosfera aproape intimă a primului episod.

La fel ca și în cazul seriilor de filme SF remarcabile și universul Alien este popular și este așteptat de spectatori cu toate păcatele și greșelile pe care le are, datorită faptului că reușește să ne mențină curioși prin întrebările (și răspunsurile) noi ce apar în urma elementelor și temelor ce se repetă.

Din acest motiv seria Alien nu trebuie considerată doar un șir de filme SF independente, ci un univers într-adevăr de sine stătător și unitar.

Urmărește trailerul filmului Alien AICI

 

3. Film SF – The Fifth Element – anul 1997


Filme SF The Fifth Element anul 1997

Filmul SF The Fifth Element este un film scris și regizat de către celebrul Luc Besson. Efectele speciale sunt uimitoare, iar scenariul, cât și distribuția garantează punerea în scenă a unui film de excepție.

Acțiunea se petrece în viitor, la o distanță de 250 de ani. Planeta este amenințată de venirea Răului. În film vei urmări răul și aliatul său, lordul corporativ Zorg, cum plănuiesc distrugerea Pământului.

Numai The Fifth Element (interpretat de Milla Jovovich) poate salva lumea de la cucerire. Aceeași lupta cu Răul are loc la fiecare 500 de ani.

De data aceasta, Alesul are un ajutor, un taximetrist, fost soldat, interpretat de către Bruce Willis. Din păcate, Răul are un aliat. Maleficul Dl. Zorg (interpretat de Gary Oldman), care vrea să profite de pe urma haosului creat de Rău și de mercenarii săi.

Distribuție:

  • Bruce Willis – Korben Dallas
  • Gary Oldman – Jean-Baptiste Emanuel Zorg
  • Milla Jovovich – Leeloo
  • Ian Holm – Părintele Vito Cornelius
  • Chris Tucker – Ruby Rhod
  • Charlie Creed-Miles – David
  • Brion James – General Munro
  • Tricky – Right Arm
  • Tommy „Tiny” Lister Jr. – President Lindberg
  • Christopher Fairbank – Professor Mactilburgh
  • Lee Evans – Fog
  • John Bluthal – Professor Massimo Pacoli
  • Luke Perry – Billy Masterson
  • John Bennett – Priest
  • Kim Chan – Mr. Kim
  • John Neville – General Staedert
  • Al Matthews – General Tudor
  • Maïwenn Le Besco – Diva Plavalaguna

Regia artistică a filmului SF a fost asigurată de creatorii de benzi desenate franceze Jean Giraud (Moebius) și Jean-Claude Mézières și arată o puternică influență franceză de comic storytelling și stil estetic. Costumele au fost create de designer-ul de modă francez Jean-Paul Gaultier, care a produs 954 costume, pentru utilizare în film.

Urmărește trailerul filmului The Fifth Element AICI

 

4. Film SF – Blade Runner – anul 1982


Film SF Blade Runner - anul 1982

Vânătorul de recompense (engleză: Blade Runner) este un film SF în regia lui Ridley Scott, cu un scenariu scris de Hampton Fancher și David Peoples bazat pe romanul lui Philip K. Dick „Visează androizii oi electrice?”.

În film interpretează, în rolurile principale, Harrison Ford, Rutger Hauer, Sean Young, Edward James Olmos și Daryl Hannah.

Filmul prezintă orașul Los Angeles, în anul 2019. Oameni prefabricați genetic denumiți replicanți, identici din punct de vedere fizic cu oamenii normali sunt folosiți drept sclavi pe coloniile din sistemul solar. Prezența lor pe Pământ este ilegală datorită unor răscoale sângeroase care au avut loc în colonii, iar ei sunt considerați periculoși.

Acțiunea filmului se concentrează asupra urmăririi și eliminării replicanților de către polițiști special instruiți, denumiți blade-runners. Complexitatea filmului rezultă însă din abordarea psihologică a conflictelor dintre urmăritori și cei considerați sub-oameni.

Filmul a fost primit cu rezerve de publicul din Statele Unite, însă a căpătat o popularitate foarte mare și a fost bine primit de criticii din întreaga lume, fiind considerat de multe liste și clasamente de specialitate ca fiind cel mai bun film științifico-fantastic din toate timpurile.

Până acum filmul a fost prezentat în șapte variante, ca rezultat al schimbărilor făcute de producători. După aceea ca urmare a succesului pe care l-a avut la casele de închirieri video, a fost printre primele filme scoase vreodată pe DVD în condiții de calitate precară. În anul 2007 Warner Bros. a relansat filmul în cinematografe precum și în formatele DVD/HD DVD/Blu-ray la aniversarea a 25 de ani de la lansarea filmului. Această versiune cuprinde varianta definitivă a regizorului, prelucrată digital.

Nominalizări:

  • 1983 – Premiul Oscar pentru cea mai bună regie artistică
  • 1983 – Premiul Oscar pentru efecte vizuale
  • 1994 – Premiul Saturn pentru cea mai bună realizare a genului, Academy of Science Fiction, Fantasy and Horror Films, USA
  • 1983 – Premiul Saturn pentru cel mai bun regizor
  • 1983 – Premiul Saturn pentru cel mai bun film științifico-fantastic
  • 1983 – Premiul Saturn pentru efecte speciale
  • 1983 – Premiul Saturn pentru cel mai bun actor în rol secundar
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru editare de film
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru machiaj
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru coloana sonoră
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru cel mai bun sunet
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru efecte speciale

Premii obținute în timp:

  • 1983 – Premiul BAFTA pentru cea mai bună cinematografie – Jordan Cronenweth
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru cele mai bune costume – Charles Knode și Michael Kaplan
  • 1983 – Premiul BAFTA pentru regie artistică, Lawrence G. Paull
  • 1983 – Premiul Hugo pentru cea mai bună prezentare dramatică
  • 1983 – Premiul pentru realizare specială – Festivalul Criticilor de Film, Londra – Lawrence G. Paull, Douglas Trumbull, Syd Mead
  • 1982 – Premiul LAFCA pentru cea mai bună cinematografie – Asociația Criticilor de Film din Los Angeles – Jordan Cronenweth

Să spunem că filmul a născut numeroase controverse. Cu un buget de 28 milioane de dolari, succesul la public și la critici a întârziat mult timp, în mare măsură din cauza ambițiilor producătorilor care au impus un final mai sec și mai puțin controversat. Mai târziu, peste ani, Ridley Scott a scos pe piață un Directors Cut (1992), o variantă nouă și care lasă mai multe întrebări (printre care cea mai importantă este 'Era Deckard un om sau era un Replicant?'), dar care aduce 'Blade Runner' pe lista filmelor-cult. Dacă pentru Harrison Ford experiența la acest film și mai ales colaborarea cu Ridley Scott au fost un coșmar, pentru spectatorul de astăzi întâlnirea cu una dintre capodoperele genului SF este o reală plăcere.

Urmărește trailerul filmului Blade Runner AICI

 

5. Film SF – Blade Runner 2049 – anul 2017


Film SF Balde Runner 2049, anul 2017

Vânătorul de recompense 2049 (titlu original: Blade Runner 2049) este un film american neo-noir SF din 2017 regizat de Denis Villeneuve. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Harrison Ford, Ryan Gosling și Jared Leto.

Premiera a avut loc la 6 octombrie 2017. Este produs de Ridley Scott, scenariu de Hampton Fancher și Michael Green. Este o continuare a filmului din 1982 Vânătorul de recompense (Blade Runner) bazat pe romanul Visează androizii oi electrice? al lui Philip K. Dick.

Atunci, neo-noir-ul revoluționar pentru efectele vizuale în stil cyberpunk aveau să influențeze următoarele decenii ale cinematografiei, dar au și lăsat teorii interpretabile pentru fanii veterani ai clasicului Blade Runner, deși inițial încasările rulajului cinematografic au fost foarte mici, filmul fiind călcat în picioare la Box Office de E.T.

O continuare a fost mereu zvonită, dar cu trecerea deceniilor și cota lui Ridley Scott scăzând considerabil față de zilele sale de glorie, Blade Runner părea sortit să-și lase teoriile neconcludente la mâna redditorilor.

Blade Runner 2049 este cu siguranță cel mai scump film SF în stil arthouse făcut vreodată, cu un buget de aproape 200 de milioane $, un film al omului căruia îi place să gândească, care se plimbă în pași lenți prin bălțile pătate de culoare ale distopiei aduse la viață uimitor de legendarul artist cinematic Roger Deakins care, după 13 tentative eșuate, ar putea câștiga în sfârșit un bine-meritat Oscar.

Când vine vorba de a recomanda Blade Runner 2049, acesta cu siguranță va fi adorat de cei care sunt mari fani Blade Runner (1982), dar își va găsi greu un public pentru cei care nu apreciază originalul. Natura polarizantă a filmului trezește oarecum ideea titlului cărții pe care originalul este bazat, Do androids dream of electric sheep?, în sensul că sentimentul de turmă se potrivește mănușă grupului care pune ambele Blade Runner-uri pe un piedestal și care se va contra puternic cu nenumăratele cazuri în care multă lume îl va numi arătos', dar extrem de plictisitor.

Blade Runner 2049 este superb de urmărit prin filtrul cyberpunk al LA-ului distopic, dar stilul foarte artistic îl împinge periculos spre a fi plictisitor, mai ales în momente în care un personaj stă 10 minute să desfacă o cârpă în care deja știe toată lumea ce e.

Filmul SF este cu siguranță un film care vrea să te lase contrariat, exact așa cum a fost și originalul. Nu poți spune despre el în niciun caz că e un film slab, dar durata lungă comparativ cu ritmul foarte lent îl face un film greu de recomandat publicului larg.

Blade Runner 2049 este un film care impresionează prin efectele sale vizuale de invidiat și atmosfera superb de tristă creată de coloana sonoră, regia impecabilă a lui Villenueve reușind până la urmă să producă controversă și să divizeze opinii decât să facă un film accesibil publicului larg, așa cum îi stă bine unui clasic în devenire.

Urmărește trailerul filmului Blade Runner 2049 AICI

 

6. Film SF – The Martian – anul 2015


Film SF - The Martian - anul 2015

Film SF american regizat de Ridley Scot, după un scenariu scris de Drew Doddard, după un roman omonim care a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film.

Prin lumea fanilor SF se zvonește că The Martian, producție a lui Ridley Scott, veste unul dintre cele mai bune film de profil.

Filmul SF este o ecranizare a cărții cu același nume, scrisă de Andy Weir. Așa cum era de așteptat, a fost comparat cu Interstellar, regizat de Christopher Nolan, ceea ce v-ar putea face să credeți că e o replică a acestuia, tocmai pentru că a prins subiectul.

În ambele îi vedem pe Jessica Chastain și Matt Damon, în jurul aceleiași idei a astronautului care ajunge cumva captiv în spațiu și se străduiește să găsească drumul spre casă.

The Martian e mai degrabă un thriller piperat cu umor și știință, care gravitează în jurul unui om aflat într-o situație critică. De data asta, Matt Damon e un botanist surprinzător de relaxat în fața posibilității (foarte mari, de altfel) de a muri singur pe o planetă neexplorată. Și totuși, nu se resemnează.

E un film care iese din tipare și e departe de a fi previzibil.

Eroul își păstrează luciditatea, iar asta pentru că are doar două variante: poate să se resemneze și să moară, sau poate să își adune tot curajul de care e capabilă o ființă umană, să își folosească abilitățile și cunoștințele dezvoltate în ani întregi de pregătire pentru situații de tipul acesta, dar să aibă, în același timp, în minte ideea că e posibil ca totul să fie în zadar.

The Martian nu e un documentar, ci o producție cinematografică care activează și funcția catartică, și funcția mimetică.

În ceea ce privește partea științifică, singurul aspect imposibil e chiar furtuna. Compoziția atmosferei marțiene nu permite fenomene meteorologice atât de intense.

Gravitația planetei roșii e cam o treime din cea a Pământului, ceea ce vine ca un avantaj pentru exploratori. Dacă porți un costum foarte greu, nu îl vei simți chiar așa.

Apa pe Marte e disponibilă sub formă de gheață, în permafrost, sau în sol. Solul marțian are 5% apă la altitudini mici și 60% apă către poli.

Poate una dintre cele mai interesante părți ale filmului e cea în care Rich vine cu soluția salvatoare de a schimba traiectoria lui Hermes, pentru a-l salva pe Watney în timp util. Sună a scenariu SF hollywoodian, dar există o bază istorică a acestei soluții.

The Martian e un SF care se bazează mai mult pe știință și mai puțin pe ficțiune. Deși are mici imprecizii, s-a simțit implicarea oamenilor de știință în producție. Echipa de filmare a lucrat îndeaproape cu oficialii Jet Propulsion Lab, care au fost prezenți inclusiv pe platouri, iar NASA și-a dat acordul să îi fie folosit logo-ul pentru costumele personajelor.

Urmărește trailerul filmului The Martian AICI

 

7. Film SF – 2001: A Space Odyssey – anul 1968

Film SF 2001: A Space Odyssey - anul 1968

2001: A Space Odyssey este un film SF care se remarcă prin realismul științific, dar și prin efectele speciale folosite în premieră. Acțiunea filmului are în prim plan evoluția umană, tehnologia, inteligența artificială și viața extraterestră.

Genul SF, poate ancora spectatorul ȋn miezul unor filozofii din care acesta să iasă cu greu, ca dintr-o ȋndelungă mahmureală. Fie că este vorba de lumi ale viitorului, de conflictul om-maşină, de evoluţia umană cu două tăişuri sau de implicaţiile viitoare ale unor probleme actuale ȋncă neadresate, un film ştiinţifico-fantastic poate avea o uimitoare capacitate de imersie a privitorului. Odiseea spaţială, folosindu-se de toate atributele cunoscute la acea vreme (şi nu numai), nu a fost ȋncă, ȋn cei 45 de ani de la apariţie, egalată ca ȋntreg.

Producţia este rezultatul ȋmbinării imaginaţiilor a două minţi geniale: regizorul Stanley Kubrick, respectiv celebrul scriitor de science-fiction – Arthur C. Clarke.

Anul 2001, cel al plasării actualei odisei, marchează ȋnceputul unui nou mileniu dar este considerat de unii specialişti şi un omagiu adus legendarei pelicule a lui Fritz Lang – Metropolis – a cărei acţiune este plasată cu un an ȋnainte, ȋn 2000.

În paralel cu strângerea materialului pentru film, povestirea de la baza acestuia, Santinela, a evoluat pe parcursul a doi ani ȋntr-un roman care a fost adaptat ulterior ȋn scenariu. Există totuşi unele diferenţe importante ȋntre carte şi film, atât de conţinut cât şi de stil.

Primul capitol al filmului – The Dawn of Man (Zorii Umanităţii) – este precedat de o uvertură cât timp ecranul rămâne ȋncă negru. Putem specula că momentul se vrea unul ante-creaţie, ȋnainte de naşterea universului actual.

A doua parte debutează cu un match cut, (cadru care face legătura între două elemente, spaţii sau compoziţii ale căror subiecte sunt similare, pentru a asigura o legătură simbolică şi totodată un sens de continuitate) între fragmentul de os devenit armă şi o platformă orbitală. Deşi există numeroşi critici care au argumentat că unitatea spaţială este tot un mijloc de atac, existând premisele unei sarcini nucleare la bord, esenţial este că ambele elemente reprezintă unelte, instrumente folosite de oameni în atingerea unui scop, în diferite faze ale evoluţiei lor. Prin juxtapunerea celor două elemente Kubrick realizează un salt de patru milioane de ani în viitor, de la o proto-umanitate la pionieratul omenirii asupra cosmosului.

Partea a treia are loc 18 luni mai târziu, deschizându-se cu voiajul navetei Discovery spre destinaţia către care a fost trimis semnalul monolitic. Spre deosebire de roman, planeta ţintă a fost comutată de la Saturn la Jupiter, fapt datorat în principal dificultăţilor echipei de efecte speciale de a transpune în mod realist inelele planetei.

Ultimul capitol al filmului pune omul faţă în faţă cu supremul mister – moartea. Astronautul supravieţuitor de pe Discovery ajunge la monolitul ce orbitează în jurul gigantei Jupiter pentru a fi transportat, printr-o poartă stelară, într-o altă dimensiune a universului. După ce traversează spaţiul la viteze imposibil de conceput, metaforizate pe alocuri printr-o pletoră de halucinaţii, bărbatul apare ulterior într-o cameră în care experimentează faze avansate ale vieţii sale, culminând cu sfârşitul acesteia.

Pe lângă imaginile vizuale incredibile, coloana sonoră este impresionantă. Kubrick se foloseşte de alternanţa sunet – tăcere pentru a scoate ȋn evidenţă imensitatea rece a spaţiului cosmic. Primele patruzeci şi ultimele douăzeci de minute ale filmului se desfăşoară acompaniate de o coloană sonoră mută.

Ca suficient de multe capodopere, filmul SF Odiseea spaţială nu s-a bucurat de prestigiul cuvenit de la bun ȋnceput. Într-un an 1968 ȋn care Oscarul pentru cel mai bun film s-a dus, ȋn mod dubios, la un musical – Oliver!, filmul de faţă abia a ȋncasat un premiu pentru spectaculoasele efecte vizuale.

Rolul cinematografic al Odiseei rămâne decisiv, măcar şi prin superbele posibilităţi pe care le ridică asupra evoluţiei umane şi viitorului acestei specii, deşi tentaculele sale se ramifică mai adânc ȋn tainele universului.

Odiseea spaţială rămâne un monolit indestructibil al filmelor din toate timpurile.

Urmărește trailerul filmului 2001: A Space Odyssey AICI

 

8. Film SF – Twelve Monkeys – anul 1995


Film SF - Twelve Monkeys - anul 1995

Armata celor 12 maimuțe este un film științifico-fantastic care prezintă povestea unui condamnat. Acesta trăiește într-o lume din viitor devastată de boli și este trimis înapoi în timp pentru a strânge informații despre persoana care a produs virusul, ce a omorât majoritatea populației umane de pe planetă.

Criticii spun despre acest flm că este capodopera cea mai de preț a regizorului Terry Gilliam. A fost nominalizat la 2 Oscaruri și a mai câștigat alte 10 trofee și premii.

Prima nominalizare la Premiile Oscar pentru Brad Pitt a venit de la Twelve Monkeys pentru cel mai bun actor în rol secundar, în anul 1996. Brad face unul din cele mai de substanță roluri din cariera lui, punându-se extraordinar de bine în pielea unui personaj internat într-un spital de psihiatrie, nebun de-a binelea, chiar dacă aparent acțiunea se petrece la granița dintre iluzia nebuniei și realitate.

Un pasaj de la începutul acestui film SF descrie cel mai bine ceea ce se întâmplă:

„Between the past and the future, sanity and madness, dreams and reality, lies the mystery of the Twelve Monkeys… The year is 2035 and human kind subsists in a desolate netherworld following the eradication of 99% of the Earth’s population, a holocaust that makes the planets surface uninhabitable and mankinds destiny uncertain.” (Între trecut și viitor, sănătate și nebunie, vise ăi realitate, minciuni și mister ale celor 12 Maimuțe. Este anul 2035, iar speța umană supraviețuiește într-o lume neandentrală, după eradicarea a 99% din populația globului, un holocaust care face ca suprafața planetei să devină nelocuibilă și destinul uman nesigur).

Cole (Bruce Willis) un „voluntar” din viitor, călăltorește în trecut pt a găsi mai mute indicii legate de Armata celor 12 Maimuțe și să găsească un posibil leac pentru virusl ce a pus stăpanire pe planetă. El o întâlnește în trecut pe Dr Kathryn Railly (Madeleine Stowe), care este singura care ajunge să-l creadă și să-l ajute. Este o continuă luptă între realitate și vis/halucinații, cei doi ajung să creadă la un momendat într-o realitate alternativă și anume faptul că lumea nu va fi exterminată iar Cole nu vine din viitor, totul se năruie desigur, iar într-un final filmul transmite un mesaj puternic și anume că fiecare om e destinat pentru un scop anume, iar viitorul nu poate fi schimbat, totul decurge de la sine.

Urmărește trailerul filmului Twelve Monkeys AICI

 

9. Film SF – Predator – anul 1987


Film SF - Predator - anul 1987

Predator este un film SF american distribuit de 20th Century Fox. Povestea filmului prezintă acțiunea unei echipe de elită a forțelor speciale, într-o misiune de salvare a ostaticilor de pe un teritoriu de gherilă din America Centrală. Aceștia sunt vânați, fără știrea grupului, de o formă de viață extraterestră avansată tehnologic.

Filmul cu buget mare a fost lansat acum circa treizeci de ani, cu patru luni înainte de prăbușirea bursei și cu un an după filmul Aliens de James Cameron, care a depășit toate așteptările oamenilor față de un film SF.
Predator a ajuns mai târziu și a plătit prețul în aproape toate ziarele majore. The New York Times l-a caracterizat ca fiind „înfiorător și plictisitor, cu puține surprize”, în timp ce The Los Angeles Times a susținut că „a avut unul dintre cele mai superficiale și slabe scenarii dintr-un film produs la o casă de producție majoră.” The Washington Post a lovit sub centură și a insultat însuși prădătorul: „Sincer, am văzut creaturi mai înfricoșătoare în moteluri ieftine.” Aparent, criticii deja depășiseră perioada anilor ’80, chiar și înainte de sfârșitul cultural dictat.

Cu timpul, reputația filmului s-a îmbunătățit. Predator are un scor jalnic de 36 pe Metacritic, dar are 78% pe Rotten Tomatoes, care ia în considerare și recenziile adăugate mai târziu.

În ultimii ani, a fost numit „Cel mai tare film făcut vreodată” și a fost mai bine clasat decât Raiders of the Los Ark și The Matrix în revista Rolling Stone, „Cele mai bune zece filme de acțiune din toate timpurile”.

O aderare strictă la trendurile unei ere, de obicei rezultă într-o reacție inițială destul de limitată, dar în cazul lui Predator este fix opusul. Criticii au fost asaltați de Schwarzenegger, netoți cu arme automate, locații exotice din junglă și extratereștrii atât de des în acest deceniu, încât până în anul ’87, nici măcar cel mai bine construite combinații de aceste elemente, nu ar fi putut să contracareze masa critică a genului de acțiune macho/sci-fi.

Reculul inițial împotriva filmului Predator a rezultat dintr-un caz rar de film blockbuster apărut în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Acest fenomen se întâmplă mai frecvent în muzică, unde trendurile se schimbă cât ai bate din palme, decât într-o industrie construită în jurul proiectelor care costă milioane și durează ani să se consolideze.

Dar după un deceniu definit de orice figură de stil formată, Predator a fost destinat să prindă valurile de injurii de la care criticii care s-au abținut de când l-au tolerat cu ranchiune pe Schwarzenegger în Terminator.

Urmărește trailerul filmului Predator AICI

 

10. Film SF – Men in Black – anul 1977


Film SF - Men in Black - anul 1977

Bărbații în Negru (engleză Men in Black) (1997) este un film SF regizat de Barry Sonnenfeld, cu Tommy Lee Jones, Will Smith, Linda Fiorentino, Vincent D’Onofrio, Rip Torn și Tony Shalhoub în rolurile principale.

Filmul se bazează pe seria de benzi desenate Men in Black de Lowell Cunningham, inițial publicată de Aircel Comics. Efectele speciale și machiajul creaturilor a fost realizat de Rick Baker.

Premiera filmului a fost la 2 iulie 1997, iar distribuitorul Columbia Pictures a avut încasări de 587 de milioane $ la un buget de 90 de milioane $. Filmul are două continuări: Men in Black II ( 2002) și Men in Black 3 (2012), a inspirat o serie de animație numită Men in Black: The Series.

Distribuție:

  • Tommy Lee Jones este Agent K
  • Will Smith este Agent J, fost polițist N.Y.P.D.
  • Linda Fiorentino este Laurel
  • Vincent D’Onofrio este Edgar „gândacul'
  • Rip Torn este Agent Zed: The head of the M.I.B.
  • Tony Shalhoub este Jack Jeebs, un extraterestru proprietarul unui mic magazin care face trafic ilegal cu arme
  • Siobhan Fallon Hogan este Beatrice, soția lui Edgar

Bărbații în negru sunt membrii unei agenții speciale neguvernamentale care au ca misiune supravegherea extratereștrilor de pe Pământ.

Agentul K (Tommy Lee Jones) a rămas fără partener și astfel îl ia sub protecția sa pe tânărul și neexperimentatul agent J (Will Smith).

Un „gândac' extraterestru a aterizat pe planetă fără permisiune și încearcă să găsească o galaxie pe care un pitic verde a ascuns-o într-un glob de sticlă.

Cei doi agenți trebuie să-l prindă pe Edgar. Odată cu terminarea misiunii, agentul K se retrage, ocazie pentru agentul J să-și ia o parteneră drăguță, pe Laurel (Linda Fiorentino).

Urmărește trailerul filmului Men in Black AICI

 

11. Film SF – Inception – anul 2010


Film SF - Inception - anul 2010

Inception este pe locul 1 în top cele mai bune filme SF din toate timpurile, potrivit clasamentului de pe IMDB, în funcție de rating/metascore.

Fimul SF Inception a fost votat cel mai bun film al anului la premiile Shockwaves NME Awards 2011.

Filmul a fost scris, produs si regizat de Christopher Nolan, iar din distributie fac parte Leonardo DiCaprio, Ken Watanabe, Joseph Gordon-Levitt, Marion Cotillard, Ellen Page, Tom Hardy, Cillian Murphy, Dileep Rao, Tom Berenger si Michael Caine.

Celelalte nominalizari au fost „Get Him To The Greek”, „Kick-a*s”, „Scott Pilgrim vs The World” si „The Social Network”.

Cu Leonardo di Caprio în rolul principal, Inception este genul de film la care rămâi cu gândul și a doua zi după ce l-ai văzut și îți dorești să îl mai vizionezi încă odată. Este un SF captivant, în care di Caprio joacă rolul unui hoț profesionist, care fură informații infiltrându-se în subconștientul oamenilor. Felul în care încearcă să implanteze o idee în mintea cuiva este fascinant.

Filmul regizat de Christopher Nolan a primit opt nominalizări la Oscar, a câștigat patru trofee, însă l-a ratat pe cel care se acordă celui mai bun film al anului.

Dom Cobb (Leonardo DiCaprio) este un hoţpriceput, cel mai bun în domeniul periculoasei arte a extracţiei,adică a furtului de informaţii şi secrete preţioase din subconştientul oamenilor în timp ce aceştia visează, când mintealor este cel mai vulnerabilă.

Rara abilitate a lui Cobb i-aconferit un statut de profesionist extrem de căutat, de o valoare inestimabilă în complicata lume a spionajului tehnologic, dar l-a făcut în acelaşi timp să piardă tot ceea ce era mai important pentru el şi l-a transformat într-un fugar internaţional.

Acum lui Cobb îi este oferită o sansă de răscumparare. Un ultim loc de muncă ar putea să-i dea viata înapoi, dar numai dacă el poate realiza imposibilul numit Inception (început). În locul unui jaf perfect, Cobb si echipa sa de specialisti trebuie să obtină opusul: sarcina lor nu este sa extragă o idee, ci să o planteze.

Dacă reusesc, ar putea fi o crimă perfectă. Dar nici un fel de planificare atenta sau expertiză nu poate pregati echipa pentru un inamic periculos, care pare să prezică fiecare miscare a lor. La un asemenea dusman numai Cobb putea să se astepte pentru că el e singurul a cărui minte functionează la fel de complex.

Urmărește trailerul filmului Inception AICI

 

12. Film SF – Planet of the Apes – anul 1968


Film SF - Planet of the Apes - anul 1968

Planeta maimuțelor (Planet of the Apes) este un film SF american produs în anul 1968, care este ecranizarea romanului „La planète des singes' din 1963 scris de Pierre Boulle. Este primul film din seria Planeta maimuțelor produsă de Arthur P. Jacobs.

Astronauții Taylor, Dodge și Landon sosesc pe o planetă necunoscută cu o navă spațială care a atins aproape viteza luminii. După datele indicate de ceasul de pe bordul navei ei se află în anul 3978. Nava se scufundă în apă și ei rămân într-o lume complet necunoscută.

Taylor presupune că se găsesc în constelația Orion la aproximativ 320 de ani lumină de Pământ. Astronauții descoperă în junglă triburi de oameni primitivi care sunt hăituiți de maimuțe civilizate și inteligente care stăpânesc planeta.

Maimuțele caută să-i captureze și să-i nimicească pe noii sosiți, fiindu-le frică de străinii inteligenți ajunși pe planeta lor. Prin descoperirea surprinzătoare a Statuii Libertății, astronauții ghicesc realitatea, planeta străină este de fapt pământul după un război atomic.

La tribunal, când Zira și Cornelius spun că Taylor este veriga lipsă (și când Taylor explică de unde vine), cei trei judecători își acoperă simultan ochii, urechile și gura, aluzie la gesturile maimuțelor înțelepciunii: „Să nu privești diavolul, să nu asculți diavolul și să nu vorbești cu diavolul!'.

Când, în aceeași scenă, Taylor pronunță fraza: „mi se pare că unele maimuțe sunt mai egale decât altele', se face, desigur, referire la Ferma animalelor de George Orwell.

Taylor trebuie să fie neutralizat prin castrare și lobotomizat; el scapă, dar este prins de gorile. Își regăsește graiul și strigă:  „Take your stinking paws off me, you damn dirty ape! (adică, într-o frază echivalentă, în română, „Ia-ți labele împuțite de pe mine, maimuță murdară!'

Potrivit unei liste stabilite de American Film Institute, această frază ocupă locul al 66-lea din cele mai cunoscute 100 de citate extrase dintr-un dialog de film.

Distribuție:

  • Charlton Heston este George Taylor
  • Roddy McDowall este Cornelius
  • Kim Hunter este Zira
  • Maurice Evans este Dr. Zaius
  • James Whitmore este President of the Assembly
  • James Daly este Honorious
  • Linda Harrison este Nova
  • Robert Gunner este Landon
  • Lou Wagner este Lucius
  • Woodrow Parfrey este Maximus
  • Jeff Burton este Dodge
  • Buck Kartalian este Julius
  • Norman Burton este Hunt Leader
  • Wright King este Dr. Galen
  • Paul Lambert este Minister
  • Dianne Stanley este Astronaut Stewart (nemenționat)

Ştiaţi că până acum există opt filme în binecunoscuta franciză? Primul a fost „Planet of the Apes”, lansat în anul 1968, cu patru alte producţii ce au continuat povestea, culminând cu „Battle for the Planet of the Apes” în 1973.

Franciza a fost reluată în 2001 de regizorul Tim Burton, care a făcut un remake al succesului din 1968. Iar în 2011, „Rise of the Planet of the Apes” a marcat o nouă eră pentru fascinanta serie, adăugându-i efecte vizuale de ultimă generaţie.

Responsabil de „imaginea” maimuţelor din primul film a fost John Chambers, unul dintre cei mai renumiţi specialişti în machiaj şi prostetică de la Hollywood. Acesta a avut o echipă de nu mai puţin de 80 de oameni, care au avut la dispoziţie un buget de jumătate de milion de dolari numai pentru machiaj, uriaş pentru acea vreme.

Toţi actorii care interpretau roluri de maimuţă în primele cinci filme din serie nu aveau voie să îşi dea jos costumele sau sa îşi steargă machiajul în pauzele de filmare – era prea greu de refăcut! Aşa că mâncarea lor era pasată, transformată în lichid şi băută cu paiul.

Unii dintre actori povestesc că au suferit mult din cauza costumelor claustrofobe, dar Roddy McDowall rămânea adesea în costumul de maimuţă când se ducea acasă, pentru că adora să sperie oamenii din jur . Aceştia nu înţelegeau cum de o maimuţă conduce o maşină.

Tim Burton, regizorul remake-ului din 2001, se teme de maimuţe!

Arthur P. Jacobs, producătorul filmului din 1968, a chemat câţiva jurnalişti de cinema să interpreteze rolurile unor maimuţe filmate în plan secundar. El voia astfel să se asigure că presa va scrie mult şi bine despre „Planeta maimuţelor”.

Jerry Goldsmith, prestigiosul compozitor de muzică de film, a purtat o mască de gorilă tot timpul cât a compus coloana sonoră. Spunea el că, astfel, reuşeşte mai bine să intre în pielea personajelor şi în atmosfera filmului.

Bugetul filmelor a crescut exponenţial. Dacă cel din 1968 avea un buget de 5.800.000 de dolari, „Planet of the Apes” din 2001 s-a bucurat de 100.000.000 de dolari, iar „Dawn of the Planet of the Apes' a primit 120.000.000 de dolari.

Urmărește trailerul filmului Planet of the Apes AICI

 

13. Film SF – Jurassic Park – anul 1993


Film SF - Jurassic Park - anul 1993

Filmul SF Jurassic Park este un film science fiction/thriller american, regizat de Steven Spielberg și bazat pe romanul cu același nume, scris de Michael Crichton. În film, filantropul miliardar John Hammond (Richard Attenborough) și o echipă de oameni de știință ai companiei sale, creează un parc de distracție cu dinozauri clonați, parcul aflându-se pe o insulă ficțională din apropierea statului Costa Rica, numită Isla Nublar.

Drepturile de autor asupra cărții lui Crichton au fost licitate de studiouri precum Warner Bros., Columbia TriStar, 20th Century Fox și Universal, chiar dinaintea publicării. Spielberg, susținut de Universal Studios, a achiziționat drepturile asupra romanului înaintea apariției acestuia, în 1990, iar Crichton a fost el însuși angajat de către studio pentru încă 500.000 de dolari pentru a adapta romanul într-un scenariu propriu-zis. David Koepp a scris ultima versiune a acestuia, lăsând în afară o mare parte din expozițiunea și violența prezentă în carte, realizând numeroase schimbări în cadrul personajelor.

Jurassic Park este considerat un punct de reper pentru cinematografie datorită folosirii imaginilor create pe computer, primind recenzii pozitive de la critici, care au lăudat efectele, cu toate că părerile asupra celorlalte aspecte ale filmului, precum crearea personajelor, au fost împărțite.

În urma lansării, filmul a strâns peste 914 milioane de dolari, devenind filmul cu cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor (fără ca inflația să fie calculată). Acesta a doborât recordul stabilit de E.T. the Extra-Terrestrial, recordul fiind la rândul lui doborât patru ani mai târziu de Titanic. Momentan este al 15-lea cel mai de succes film al tuturor timpurilor; în urma calculării inflației, deține locul 18 în America de Nord. Este de asemenea cel mai mare succes al NBC Universal și al lui Steven Spielberg.

În ciuda faptului că filmul face referire la perioadă Jurasică în titlu, majoritatea dinozaurilor prezentați nu au existat decât în urma începerii Cretacicului.

  • Tyrannosaurus Rex, abreviat „T. Rex”, este „vedeta” filmului și este, conform lui Spielberg, motivul pentru care a rescris sfârșitul, nedorind să dezamăgească audiența. Varianta animatronică creată de Winston avea 6.1 metri și cântărea 5.900 kilograme, având 12 metri lungime. Jack Horner l-a descris ca fiind „cel mai apropiat lucru de un dinozaur viu pe care l-am văzut vreodată”. Dinozaurul este prezentat cu un sistem vizual bazat pe mișcare. Răgetul lui a fost creat din combinarea sunetelor produse de un pui de elefant, un tigru și un aligator, respirația fiind o balenă. Un câine atacând o minge a fost folosit pentru sunetele când sfâșie un Gallimimus.
  • Velociraptor a avut de asemenea un rol important, fiind antagonistul filmului. Prezentarea animalului nu a fost bazată pe adevăratul gen numit (ce era semnificativ mai mic), ci pe Deinonychus, ce era înrudit cu Velociraptorul, considerate ca fiind aceeași specie de Gregory S. Paul. Romanul lui Cricthon a urmat această teorie, însă la momentul realizării producției cinematografice, comunitatea științifică renunțase la idee. Ca și coincidență, înainte de lansarea în cinematografe a filmului, Utahraptor, un dinozaur similar, a fost descoperit, cu toate că s-a dovedit că era mai mare decât raptorii prezenți în film; acest lucru l-a făcut pe Stan Winstom să glumească: „Noi l-am inventat, apoi ei l-au descoperit”. Pentru atacul asupra personajului Robert Muldoon, raptorii au fost de fapt oameni îmbrăcați în costume. Sunete produse de delfini, morse, sâsâit de gâște și cântecul de împerechere a unui cocor african mixate au produs diferitele sunete scoase de raptori. La câțiva ani după lansarea filmului, majoritatea paleontologilor au căzut de acord că dromaeosauridae precum Velociraptorul și Deinonychus aveau pene.
  • Dilophosaurus a fost de asemenea diferit de specia reală, fiind realizat mult mai mic pentru ca publicul să nu-l confunde cu raptorii. Gulerul și abilitatea sa de a scuipa venin sunt ficționale. Vocea sa a fost creată din combinarea sunetelor produse de o lebădă, un șoim, o maimuță urlătoare și un șarpe cu clopoței.
  • Brachiosaurus este primul dinozaur văzut de vizitatorii parcului. Este greșit prezentat mestecând hrana, precum și stând pe picioarele din spate pentru a se hrăni cu frunze din vârful copacilor. În ciuda dovezilor științifice că aveau o capacitate vocală limitată, designerul de sunet Gary Rydstrom a decis să-i reprezinte cu sunetele produse de un măgar și cântecul unei balene pentru a oferi un sentiment melodic de uimire.
  • Triceratops a avut o apariție extinsă. Includerea sa a fost un coșmar pentru Stan Winston, Spielberg cerându-i robotul animatronic pentru scenă mai repede decât trebuia inițial. Winston a creat și un pui de Triceratops pe care Ariana trebuia să-l călărească, dar scena a fost tăiată la montaj.
  • Gallimimus și Parasaurolophus au roluri episodice. Gallimimus apar într-o scenă de urmărire, în care unul din ei este devorat de Tyrannosaurus. Parasaurolophus apar pe fundal în timpul primei întâlniri cu Brachiosaurul.
  • Spinozaurul, este prezent ca dinozaur principal in al 3-lea film fiind prezentat ca învingând cu usurinta un T-rex avand toate caracteristicele pe care le avea un astfel de dinozaur.

Jurassic Park a devenit filmul cu cele mai multe încasări internaționale al tuturor timpurilor, întrecând propriul film al lui Spielberg, E.T. Extraterestrul, care deținuse anterior recordul, cu toate că nu l-a întrecut în America de Nord.

Filmul a avut încasări de 47 milioane de dolari în primul weekend strângând 81.7 milioane la sfârșitul primei săptămâni.] Producția a stat trei săptămâni pe primul loc, strâng 357 milioane de dolari în Statele Unite și Canada.

Internațional, filmul s-a bucurat de un succes similar, stabilind noi recorduri pentru primul weekend de distribuție în Regatul Unit, Japonia, Coreea de Sud, Mexic și Taiwan.[86] Spielberg a câștigat peste 250 milioane de dolari din film. Câștigul internațional al filmului Jurassic Park a fost întrecut cinci ani mai târziu de Titanic, realizat de James Cameron.

Urmărește trailerul filmului Jurassic Park AICI

 

14. Film SF – Back to the Future – anul 1985


Film SF - Back to the Future - anul 1985

Înapoi în viitor (engleză Back to the Future) este un film SF american realizat în anul 1985. Filmul a avut cele mai mari încasări ale anului 1985, cu 210,6 milioane USD în Statele Unite ale Americii, plus 173 milioane USD în celelalte țări.

A luat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original, dar și pentru cel mai bun mixaj sonor.

Marty McFly este un adolescent american obișnuit al anilor ’80. El locuiește cu cei doi frați ai săi și cu părinții în Hill Valley, un oraș imaginar din California. El are o iubită frumoasă, Jennifer Parker. Într-o noapte din octombrie 1985, este trimis în mod accidental înapoi în timp pe data de 5 noiembrie 1955 într-o mașină a timpului De Lorean, alimentată cu plutoniu, al cărei inventator „Doc” Emmet Brown, este un om de știință nebun.

Înfruntarea cu viitorul ține de o anumită încăpățânare, care însă nu trebuie să fie un „ce” social, ține de individ și de capacitatea lui de a se adapta fără a se renega pe sine.

În timpul incredibilei călătorii în timp, Marty trebuie să se asigure că părinții săi, adolescenți acum, Crispin Glover și Lea Thompson, se întâlnesc și se îndrăgostesc pentru ca el să poată reveni în viitor.

Distribuție:

  • Michael J. Fox ca Marty McFly
  • Christopher Lloyd ca Dr. Emmett „Doc” Brown
  • Lea Thompson ca Lorraine Baines-McFly
  • Crispin Glover ca George McFly
  • Thomas F. Wilson ca Biff Tannen
  • Claudia Wells ca Jennifer Parker
  • James Tolkan ca Mr. Strickland
  • Marc McClure ca Dave McFly
  • Wendie Jo Sperber ca Linda McFly

Urmărește trailerul filmului Back to the Future AICI

 

15. Film SF – Godzilla – anul 1954

Film SF - Godzilla - anul 1954

Godzilla este un film SF Kaijū japonez din 1954 regizat de Ishirō Honda pentru compania Toho. În rolurile principale joacă actorii Akira Takarada, Momoko Kôchi, Takashi Shimura.

În mod incontestabil, este unul dintre cele mai influente filme de monstri uriași, atât pentru natura incredibil de distructivă a filmului, cât și pentru designul monstruos, precum și pentru comentariile sale sociale și politice privind bombe nucleare și impactul lor ecologic asupra omenirii.

Filmul SF prezintă povestea unei bestii cu aspect de dinozaur. Din cauza testelor americane cu bombe nucleara, apare această creatură care transformă orașul Tokyo în ruine.

GODZILLA sau GOJIRA (titlul său original) este povestea unei creaturi monstruoase care seamănă cu un amestec de șopârlă, dinozaur și o reptilă înverșunată, care este trezită de testarea nucleară americană pe o coastă din Japonia și nu este foarte fericită.

Creatura, odată trezită, continuă să meargă într-o căutare de răzbunare, de distrugere fără egal, orașul Tokyo fiind ținta finală.

Există multe motive pentru care un film SF japonez din 1954 despre un monstru uriaș de tip dinozaur sau daikaiju, care rupe navele pe mare, un mic sat de pescuit, și o metropola modernă din Tokyo este foarte relevantă pentru spectatorii de film sau chiar un film care să fie luat în serios, când la baza lui este doar un monstru cu adevărat supărat, care dorește doar să distrugă în orice mod orice clădire, creatură sau orice structură solidă.

Pentru a afla ce conduce Godzilla și creatorii săi, să ne întoarcem și să privim circumstanțele din istoria Japoniei și a celui de-al doilea război mondial pentru a vedea exact care au fost câțiva dintre factorii pentru crearea unui monstru gigantic și de ce ar fi fost supărat după ce a fost trezit.

Godzilla, este primul film SF japonez cu monștri. Filmul a ieșit în perioada epocii de aur a cinematografului japonez, iar filmul Godzilla este clasat printre astfel de filme notabile precum Rashomon, Seven Samurai și Tokyo Story și o componentă importantă pentru toate acestea filmele, este modul în care fiecare director, inclusiv Honda, sa ocupat de efectele războiului și, în cele din urmă, de ocupația Japoniei de către America.

Godzilla este unul dintre acele filme clasice de monstri care a fost un punct de plecare în execuția tehnică, prin utilizarea modelelor complexe detaliate, lipsa oricăror efecte de stop-mișcare pe care Harryhausen și O’Brien le foloseau în filmele lor și a fost începutul bărbaților în costume de cauciuc, distrugând modele miniaturale ale orașelor, clădirilor, autoturismelor, trenurilor, armamentului militar și altor structuri mari.

Filmul a dat naștere unui catalog enorm de continuări și variații ale monștrilor originali, pentru a crea un univers propriu, în care se înmulțesc mai multe filme care încă vin în teatre și în diverse formate pentru vizionarea acasă chiar și până în prezent.

Urmărește trailerul filmului Godzilla AICI

 

16. Film SF – Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back


Film SF - Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back

Star Wars nu trebuie să lipsească din niciun top cu cele mai bune filme SF din toate timpurile. Este un film epic, un adevărat fenomen, la fel de apreciat și 40 de ani mai târziu.

A dat naștere unor personaje de legendă, cunoscute chiar și de cei care nu apreciază genul SF. Darth Vader, Luke Skywalker sau Maestrul Yoda sunt la fel de îndrăgiți si de copiii din noua generație.

Deși The Empire Strikes Back' este considerat cel mai bun dintre toate filmele din serie, trebuie luat în calcul și Episode IV – el a declanșat fenomenul Star Wars în lumea întreagă. La vremea lui, a fost filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile.

Filmul SF cunoscut și sub denumirea Războiul stelelor – Episodul V: Imperiul contraatacă, este un film epic al anului 1980 regizat de Irvin Kershner. Scenariu, bazat pe o povestire de George Lucas, a fost scris de Leigh Brackett și Lawrence Kasdan.

A fost al II-lea film lansat din seria Războiul stelelor, fiind urmat de Războiul stelelor – Episodul VI: Întoarcerea lui Jedi, care este al V-lea în ordinea filmelor din seria Războiul stelelor.

„Cu mult timp în urmă într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată… Este o perioadă neagră pentru Rebeliune. Deși Steaua Morții a fost distrusă, trupele imperiale au alungat forțele rebele din baza lor secretă urmărindu-i prin toată galaxia. Scăpând de temuta Flotă Imperială, un grup de luptători pentru liberate conduși de Luke Skywalker au stabilit o nouă bază secretă pe îndepărtata lume de gheață a planetei Hoth. Maleficul lord Darth Vader, obsedat de găsirea tânărului Skywalker, a trimis mii de sonde teleghidate în cele mai îndepărtate colțuri ale spațiului…'

Acest al doilea film din seria Războiul Stelelor continuă odiseea războinicilor din Cosmosul Infinit împotriva maleficului Imperiu începută în megasuccesul realizat de George Lucas în 1977. Mai experimentați și mai bine dotați tehnic, Luke Skywalker (Mark Hamill), Han Solo (Harrison Ford) și prințesa Leia (Carrie Fisher) trebuie să apere Universul de furia diabolicului Darth Vader.

După ce a fost înfrânt într-o primă fază, Imperiul pregătește o strategie pentru a redobandi supremația absolută. Telespectatorul este purtat pe cele mai exotice și înfricoșătoare planete din galaxie, printre care planeta arctică Hoth și cea tropicală Dagobah, unde Luke îl caută și îl gasește pe Yoda, faimosul maestru Jedi. Acesta îl va ajuta în lupta sa cu Vader, dar drumul până la biruință este pavat cu multe obstacole.

Dupa distrugerea navei Steaua Morții, forțele imperiale continuă să îi urmărească pe
rebeli. După eșecul acestora de pe planeta de gheață Hoth, Luke merge pe planeta Dagobah
pentru a se antrena cu maestrul Jedi Yoda, care a trăit ascuns de la caderea Republicii. În
încercarea de a-l aduce pe Luke de partea întunecată, Darth Vader îl atrage pe tânărul Skywalker
într-o capcană în Bespin. În mijlocul unui duel cu lordul Sith, Luke se confruntă cu o revelație
șocantă și, anume, că maleficul Vader este de fapt tatăl lui, Anakin Skywalker.

În urma unui sondaj la care au participal peste 250.000 de cinefili, aceștia au stabilit că filmul Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back este unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile.

Urmărește trailerul filmului Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back AICI

 

17. Film SF – Terminator 2: Judgment Day – anul 1991


Film SF - Terminator 2: Judgment Day - anul 1991

Filmul SF Terminatorul 2: Ziua Judecății, titlu original The Terminator 2: Judgement Day, este cunoscut și sub numele T2. Este un film științifico-fantastic din 1991 regizat, co-scris și co-produs de James Cameron.

Din distribuție fac parte Arnold Schwarzenegger, Linda Hamilton, Edward Furlong şi Robert Patrick. Povestea începe la zece ani după evenimentele din Terminatorul, și o urmărește pe Sarah Connor, fiul ei de zece ani John, și un protector din viitor (ca și in primul film), încercând să prevină Ziua Judecății, o zi din viitor când mașinile vor începe exterminarea rasei umane.

Arnold Schwarzenegger a făcut cel mai bun rol din cariera sa în Terminatorul, unde interpreta un robot ucigaș și monosilabic trimis din viitor. Așadar, nu este de mirare că, șapte ani mai târziu, starul a fost dispus să reia rolul. Din punctul meu de vedere, Terminatorul 2 este cel mai bun film din serie.

3 miliarde de vieți omenești s-au sfârșit pe 29 august 1997. Supraviețuitorii holocaustului nuclear au numit acel război „Ziua Judecății'. Au supraviețuit pentru a face față unui nou coșmar, războiul împotriva mașinilor. Calculatorul care controla mașinile, Skynet, a trimis înapoi în timp 2 Terminatori. Misiunea lor?! Să-l anihileze pe conducătorul rezistenței umane, John Connor. Primul Terminator a fost programat s-o omoare pe Sarah în anul 1984, înainte ca John să se nască. Al 2-lea a fost programat să-l elimine pe John Connor, când acesta era doar un copil.

Și de această dată, rezistența a trimis înapoi un luptător singuratic, un protector pentru John. Povestea începe la zece ani după evenimentele din Terminatorul, și îi urmărește pe Sarah Connor, fiul ei John, și un protector din viitor (ca în primul film), încercând să prevină Ziua Judecății. Acum, mașinile de la Skynet îl au ca țintă pe fiul ei, John, și pun pe urmele lui un Terminator avansat, modelul T-1000, rezistența trimițând un T-800 reprogramat, pentru a-l apăra. În timp ce Sarah e internată la nebuni din cauza discursurilor despre Terminatori și Ziua Judecății, puștiul trăiește cu părinți adoptivi și e un rebel cu un cazier deja mărișor. Urmăriți de imposibilul de ucis T-1000, cei trei intră într-o cursă explozivă, pentru a preveni Ziua Judecății.

Diabolicul T-1000, care grație unor efecte speciale remarcabile, este făcut din metal lichid și poate lua orice formă, ascunzându-se în spatele unui chip uman sau recompunându-se dintr-o băltoacă, în încercarea de a-i distruge pe John și Sarah.

De fapt, după cum spuneam, acest al doilea film este cel mai impresionant și e mai reușit decât toate celelalte filme. Linda Hamilton are fizicul mai robust, iar scenele de explozie sunt numeroase, regia este ireproșabilă și ritmul foarte alert. Un adevărat spectacol.

Filmul SF T2 a fost un succes semnificativ la box office și un succes din punctul criticilor. A avut un impact asupra culturii populare, și este considerat de mulți ca fiind foarte influent pentru genurile de acțiune și science fiction. Efectele vizuale includ multe inovații în domeniul efectelor generate pe calculator, marcând prima folosire a mișcării omenești naturale pentru un personaj CG și primul personaj generat pe calculator (T-1000). Filmul a câștigat mai multe premii, inclusiv patru Oscaruri pentru machiaj, sunet, efecte sonore și efecte vizuale.

În vreme ce primul Terminator are un loc de onoare printre filmele clasice, Terminator 2: Judgment Day duce franciza la un alt nivel. De data aceasta, Arnold are șansa să joace rolul eroului salvator, trimis înapoi în timp să îl protejeze pe John Conner de următoarea generație de Terminatori. James Cameron a folosit ultimele tehnologii în materie de producție și filmare, așa că Judgment Day este un film de referință în domeniul SF.

Terminatorul 2: Ziua Judecății a primit 4 premii Oscar pentru: cel mai bun sunet, cel mai bun mixaj sonor, cele mai bune efecte vizuale și cel mai bun machiaj. A mai primit 2 nominalizări la Oscar pentru: cea mai bună imagine și cel mai bun montaj.

Filmul SF Terminatorul 2: Ziua Judecății a fost primul film cu un buget de 100 de milioane de dolari. De 15 ori mai mult decât originalul. Schwarzenegger devenise un adevărat star, aşa că a fost eroul din cel de-al doilea film.

Un extraordinar film de actiune in care situatiile explozive se tin lant si efectele speciale sunt senzationale.

Urmărește trailerul filmului The Terminator 2: Judgement Day AICI

 

19. Film SF – Ex Machina – anul 2014


Filme SF - Ex Machina - anul 2014

Ex Machina (stilizat ca ex_machina) este un film independent britanic SF psihologic de mister din 2015 regizat de Alex Garland. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Oscar Isaac, Domhnall Gleeson, Corey Johnson și Alicia Vikander. Are două nominalizări la Premiile Oscar.

Filmul spune povestea unui programator, Caleb Smith (Gleeson), care este invitat de către angajatorul său, miliardarul excentric Nathan Bateman (Isaac), în locuința sa retrasă pentru a administra testul Turing unui robot android cu inteligență artificială (Vikander).

Filmul pune câteva întrebări interesante și incitante despre inteligența artificială, relația bărbat-femeie și chiar despre sexualitatea umană, dar are o mare carență în a oferi răspunsuri, iar momentele în care ar trebui să avem epifanii ontologice eșuează în voaieurisme, platitudini și stereotipii.

Tonul și ritmul filmului nu ajută, iar scenariul nu e chiar atât de inteligent pe cât pare și pretinde c-ar fi.

Ex Machina' consemnează excelenta prestație a lui Oscar Isaac (Inside LLewyn Davis') în rolul lui Nathan mogulul IT și posesorul Bluebook', un individ auto-claustrat într-un buncăr super hi-tech.

Aici, geniul programator lucrează la dobândirea de conștiință a mașinilor. Dornic să-și treacă ultimul avatar robotic – Ava (Alicia Vikander) – prin furcile caudine ale testului Turing', Nathan folosește o loterie pentru a-l alege pe ultra-proeficientul Caleb (Domhnall Gleeson) pentru această sarcină.

Rolul Caleb e unul din marile puncte slabe ale structurii scenariului. E atât de ușor seductibil în ciuda oricăror evidențe logice, încât privitorilor pur și simplu li se cere să treacă peste lacune științifice elementare.

în teatrul grec antic deus ex machina – zeul din cutie – desemna coborârea interpretului zeului din înalturile scenei cu ajutorul unei macarale.

DOMHNALL GLEESON, OSCAR ISAAC și ALICIA VIKANDER conduc distribuția acestui thriller psihologic, un triunghi amoros dintr-un viitor apropiat și distopic. EX MACHINA explorează idei despre natura conștiinței, emoțiilor, sexualității, adevărului și minciuni.

Scris și regizat de Alex Garland, filmul e produs de ANDREW MACDONALD și ALLON REICH, de la compania DNA, iar SCOTT RUDIN și ELI BUSH, cărora li se alătură TESSA ROSS, de la Film4, sunt producători executivi.

Director de imagine este ROB HARDY (Blitz), scenografia îi aparține lui MARK DIGBY (Slumdog Millionaire), costumele, lui SAMMY SHELDON DIFFER (X-Men: First Class), machiajul, lui SIAN GREGG (Never Let Me Go) și montajul, lui MARK DAY (About Time).

Urmărește trailerul filmului Ex Machina AICI

 

20. Film SF – Star Trek II: The Wrath of Khan – anul 1982


Filme SF Star Trek II: The Wrath of Khan - anul 1982

Star Trek II: Furia lui Khan (Star Trek II: The Wrath of Khan) este un film științifico-fantastic american din 1982, regizat de Nicholas Meyer, scris de Jack B. Sowards și produs și realizat de Paramount Pictures. Este bazat pe serialul Star Trek creat de Gene Roddenberry. Este al doilea film din seria de filme Star Trek după Star Trek: Filmul (1979).

Furia lui Khan continuă povestea din cel de-al 22-lea episod din Star Trek: Seria originală, sezonul I, Space Seed în care Khan este exilat pe o planetă din sistemul Alpha Ceti. În film, Khan (Ricardo Montalban) împreună cu banda sa de oameni cu superputeri scapă din exilul de 15 ani de pe planetă și fură un dispozitiv secret de terraformare numit Proiectul Genesis și pregătește o capcană letală pentru vechiul său rival, James T. Kirk (William Shatner). Furia lui Khan este începutul unei povești mai ample care continuă cu filmul Star Trek III: În căutarea lui Spock (1984) și se încheie cu filmul Star Trek IV: Călătoria acasă (1986).

După ce criticii au considerat mediocru primul film care a avut și o performanță comercială scăzută, creatorul seriei Gene Roddenberry a fost forțat să stea deoparte de producția noului film. Producătorul executiv Harve Bennett a scris schița originală a filmului, pe care Jack B. Sowards a dezvoltat-o într-un scenariu complet.

Regizorul Nicholas Meyer a terminat scenariul final în 12 zile, fără a accepta să fie menționat ca scenarist alături de . Abordarea lui Meyer a fost de a evoca atmosfera eroică-romantică (swashbuckler) din seria originală, și această temă a fost întărită de coloana muzicală a lui James Horner.

 

Distribuție:

  • William Shatner este James T. Kirk, un amiral al Flotei Stelare și fost comandant al navei Enterprise.
  • Ricardo Montalbán este Khan Noonien Singh
  • Leonard Nimoy este Vulcanianul Spock
  • Walter Koenig este Pavel Chekov
  • Kirstie Alley este Saavik

Filmul începe în anul 2285, cu locotenentul vulcanian Saavik (Kirstie Alley) aflat la comanda navei stelare USS Enterprise. Nava este într-o misiune de salvare a echipajului unei nave avariate în Zona Neutră aflată de-a lungul frontierei cu imperiul klingonian, dar este atacată de un crucișător klingonian și este la rândul ei avariată grav. „Atacul' este de fapt un exercițiu de antrenament, cunoscut ca „Kobayashi Maru'; un scenariu fără-victorie conceput pentru a testa caracterul ofițerilor Flotei Stelare. Amiralul James T. Kirk supraveghează sesiunea simulată a antrenamentului căpitanului Spock.

Între timp, USS Reliant se află într-o misiune de căutare a unei planete fără viață pentru testarea dispozitivului Genesis, o tehnologie destinată să reorganizeze materia pentru a crea lumi locuibile pentru colonizare. Comandantul Pavel Chekov și căpitanul Clark Terrell se îndreaptă spre suprafața unei posibile planete candidate unde sunt capturați de tiranul modificat genetic, Khan Noonien Singh.

Khan îl consideră vinovat pe Kirk pentru moartea soției sale și intenționează să se răzbune.

Leonard Nimoy nu intenționa să joace un rol în această continuare, dar a fost ispitit de promisiunea că personajul său va avea o scenă dramatică a morții. Reacția negativă a audienței la moartea lui Spock a dus la revizuiri semnificative ale încheierii filmului în ciuda obiecțiilor categorice ale lui Meyer.

Echipa de producție a folosit diferite tehnici de reducere a costurilor pentru a păstra producția în limitele bugetului, inclusiv prin utilizarea unor modele în miniatură din proiectele anterioare și a reutilizării decorurilor, a unor efecte speciale de arhivă și a costumelor din primul film. Printre realizările tehnice ale filmului: Furia lui Khan este primul film de lung metraj care conține o secvență creată în întregime cu grafică generată de calculator: scena cu demonstrarea efectelor dispozitivului Genesis asupra unei planete pustii.

Furia lui Khan a fost lansat în America de Nord la 4 iunie 1982 de Paramount Pictures. A fost un succes de box office, câștigând 97 de milioane de dolari americani în întreaga lume. Reacția criticilor de film a fost pozitivă; cu recenzii care au subliniat caracterul lui Khan, ritmul filmului și interacțiunile personajelor ca elemente puternice. Reacțiile negative au vizat efectele speciale slabe și unele dintre interpretările actoricești. Furia lui Khan este considerat de majoritatea ca fiind unul dintre cele mai bune filme din seria Star Trek și este adesea creditat cu reînnoirea interesului substanțial față de această franciză.