Te scapi pe tine? Nu ești singura! Medicul îți rezolvă problema

Medic care explică ce ai de făcut când te scapi pe tine

Te scapi pe tine și crezi că e rușinos ce ți se întâmplă? Nimic mai greșit! O simplă vizită la medic te poate scăpa de chin. Una dintre cele mai mari neplăceri, care afectează femei și bărbați deopotrivă, persoane tot mai tinere, este pierderea necontrolată de urină, numită medical incontinența urinară. Învinge-ți teama și rușinea! Mergi la medic, căci boala se tratează ușor.

Suferi de incontinența urinară ? Nu ești singură!

Când o pățești pentru prima dată, îți zici că nu e grav. Că i se întâmplă oricui. Apoi, îți dai seama că, la efort, la nervi, când strănuți, când râzi sau în situații dintre cele mai neașteptate, te scapi pe tine. Și se repetă experiența jenantă. Ții în tine acest „of' și ți-e rușine să i te confesezi chiar și celei mai bune prietene. Uite-așa, ajungi să agravezi o afecțiune, să te îmbolnăvești. Când ai putea să stârpești răul de la rădăcină, cu foarte multă ușurință, încă de la primele semne.

Pierderile necontrolate de urină nu sunt o rușine. Și nu trebuie să te consideri „altfel' doar pentru că te scapi pe tine. Ceea ce specialiștii uroginecologi numesc incontinență urinară este un fenomen des întâlnit în rândurile femeilor, cu precădere la tinere. Una din trei suferă din cauza asta. Și nici bărbații nu sunt ocoliți. Așa că ar fi cazul să lași rușinea la o parte. Și să-ți deschizi sufletul în fața unui specialist. Scapă-te de o povară în loc să te scapi pe tine!

De ce te scapi pe tine?

Potrivit unui studiu recent, efectuat în țara noastră, 18% dintre persoanele cu varsta peste 40 de ani suferă de incontinență urinară. Dat fiind că „este generată de anumite condiții și este foarte greu de suporta, având o incidență mare, a devenit o problemă de sănătate publică', crede Prof. Dr. Ionel Sinescu, președintele Asociației Române de Urologie. Poate să apară la copii, la adolescenți, la vârstnici și la tineri deopotrivă. Pierderea involuntară de urină apare când mușchii de sub vezica urinară, care înconjoară uretra, sunt slăbiți și nu mai reușesc să rețină urina. prin care este evacuata urina) este slabita si urina nu mai poate fi retinuta in conditii bune.

Este posibil ca, fie musculatura, fie nervii implicați în procesul de urinare, să nu funcționeze corespunzător. Prin urmare, la efort, mai ales la femeile care au născut și la bărbații care au suferit un tratament chirurgical pentru prostată, apar pierderi de urină necontrolate. Mai există și un alt tip de incontinență urinară, constând în nevoia de a urina, fără puterea de abținere până la momentul ajungerii la toaletă. „Cel mai mare risc îl prezintă persoanele care s-au confruntat sau se confruntă cu tulburări respiratorii, neurologice, constipație, obezitate, menopauză, efort cronic, patologii locale (operații, radioterapie, chimioterapie etc.), sarcină și naștere.', spune dr. Călin Chibelean, medic primar urolog la Institutul Clinic Fundeni.

Pe de altă parte, Prof. Asoc. Dr. Nicolae Calomfirescu, șef secție urologie la Spitalul M.A.I. „Prof. Dr. Dimitrie Gerota' consideră că „problemele de continență pot apărea la femei, dar și la cei cu probleme neurologice, oncologice, metabolice, la constipați. Incontinența urinară nu poate și nu trebuie abordată de o singură specialitate medicală, pentru că astfel eficiența terapeutică este minimă. Fiecare suferind are nevoie de o abordare personalizată. Din punct de vedere medical, cei implicați trebuie să aibă atitudine pozitivă și activă de diagnosticare, deoarece nimeni nu vorbește ușor despre pierderea de urină, precum nici despre problemele de sexualitate, cu care se pot asocia frecvent.'

Este incontinența urinară sau nu?

Numai un diagnostic corect, pus în urma unui set complet de analize, poate face ca medicul să stabilească tratamentul potrivit. Înainte de toate, trebuie menționat faptul că un om normal urinează în mediede 6-9 ori pe zi, cam 300 ml. Dacă merge mai des la toaletă, nu înseamnă neapărat că suferă de incontinență. „Investigațiile cuprind examinări clinice, imagistice, electrofiziologice și urodinamice, acestea din urmă pentru cazurile complexe, care necesită un tratament chirurgical', spune dr. Chibelean.

Urologul este cel care recomandă setul de analize și abia apoi, în funcție de rezultat, pune diagnosticul. De cele mai multe ori, măsurarea PVR, adică a volumului de urină care rămâne în vezică după urinare, poate confirma sau infirma diagnosticul de incontinență. Valoarea normală a PVR este aproximativ 50 cm3, crescând odată cu vârsta. Mai trebuie știut faptul că infecțiile urinare amplifică simptomele incontinenței, la fel ca și cistita, dar senzația neplăcută dispare odată cu tratarea bolii.

Acolo unde este cazul, tratamentul chirurgical nu necesită spitalizare și se efectuează în majoritatea centrelor medicale moderne.

Sursa foto: 123rf.com