În preajma Discului Soarelui se lasă o liniște nefirească. Dacă ai pătruns în mijlocul cetății, acolo unde se mai văd încă rămășițele marelui templu, ai sentimentul că timpul va rămâne pe loc pentru totdeauna, prins în soarele de andezit. Câțiva pași mai departe, un vas uriaș de piatră strânge ploaia într-un luciu de apă pe care se ivesc năluci de demult. Aici, magii citeau stelele și urmăreau curgerea vremii, iar în clipele de taină chemau puterea muntelui prin ritualurile lor magice. Legenda spune că dacii nu aleseseră întâmplător înălțimile Grădiștei să-și construiască aici măreața Sarmisegetuza. Dincolo de beneficiile strategice ale regiunii, dacii credeau că aceste locuri era ocrotite de energiile sacre emanate din inima muntelui, unde se spune că ajungeau sufletele nemuritoare. Soarele de Andezit, cum i se spune cadranului uriaș de piatră, marca grota în care trăise zeul lor, Zamolxe, în timpuri imemoriale. Despre liniștea nefirească a ruinelor și despre fiorul energiei din adânc vorbesc adesea turiștii care ajung la măreața cetate. Puținii oameni care străbat pădurea găsesc aici mai mult decât vestigii arheologice, găsesc o cale de a citi istoria dincolo de informațiile mărunte pe care le-au adunat istoricii.

Sacrificiile umane, misterul controversat al Sarmisegetuzei

Cea mai importantă moștenire dacică, locul care ne-ar putea dezvălui atât de multe despre istoria strămoșilor noștri, a fost cercetată superficial, cunoscându-se mai puțin de 10% din întreaga așezare. Surprinzător este numărul mare de temple, al căror rol nu este descifrat pe deplin. Cu siguranță, preoții oficiau ritualuri prin care chemau bunăvoința zeilor și încercau să descifreze viitorul. Dar temple aveau și rol de școală, aici erau transmise pe cale orală toate cunoștințele și întreaga moștenire spirituală a poporului. Cine pleacă urechea la legendele locului, va fi surprins să afle despre preotesele lui Bendis, zeița Lunii și a Magiei, și despre copilele fecioare care le slujeau. Cetatea preoteselor de la Fețele Albe, construită tot în perimetrul capitalei Sarmisegetuza, este înconjurată de mister și tenebre. Povești vechi spun că, aici, aveau loc ritualuri greu de înțeles, în cadrul cărora, uneori, era sacrificată a tânără fecioară, pentru ca rugămințile preoteselor să fie ascultate de Zamolxe. Tânăra aleasă să fie trimisă în lumea umbrelor era educată din pruncie să fie mândră de sacrificiul pe care îl făcea și să creadă cu tărie în nemurirea sufletului ei. Dacă era într-adevăr așa, nu vom știi niciodată. Adevărul istoric este greu de recuperat, dar cultul preoteselor înveșmântate în alb, războinice abile și stăpâne ale magiei, s-a păstrat în legenda ielelor, făpturi din altă lume care se arată doar în Noaptea de Sânziene.

sursa foto: 123rf.com

Citiți și: Cetati România – bijuterii medievale des vizitate de turiști