Supărarea și frustrarea sunt artificiale. Poți scăpa de ele prin perseverență

Supărarea și frustrarea sunt artificiale. Poți scăpa de ele prin perseverență. Fată blondă supărată

Omul, prin modul său de învățare de la cei dragi din jur, este supus experienței acestora. El învață ce vede, simte și aude. Și supărarea și frustrarea sunt artificiale. Oamenii nu se dezvață de ele, pentru că nu e nimeni ”cu nuiaua pe el” la vârsta adultă, este de părere psihologul Alexandru Pleșea.

Supărarea și frustrarea sunt artificiale. Cum ajungem să învățăm astfel de comportamente? Specialistul consideră că învățăm și dezvoltăm supărarea, frustrarea și iritabilitatea prin repetiție. Am văzut-o la părinții noștri ca mod de a rezolva problemele și ne-am însușit-o.

Citește și: Cearta pe telecomandă, simptom al unei probleme mai grave în cuplu?

Supărarea și frustrareasunt doar în mintea ta

“Supărarea este un capitol mental. Ea nu are legătura cu inima. Inima nu are ego, mintea are. Supărarea este artificială pentru că este un program întipărit mental care rulează mai rapid decât decizia de a nu fi supărat. Așa cum și un câine este dresat să-ți aducă bățul. El nu își mai dă seamă după ce a învățat procesul. Mintea produce o nominalizare, părere sau opinie despre ceva ce mi s-a întâmplat. Dacă nu-mi place ce mi s-a întâmplat, mă voi supăra, deoarece cuvintele mele deja au luat-o înaintea dorinței mele. Spre exemplu, cineva te jignește – mintea vine și spune „m-a jignit, nu-mi place”. Mintea aici începe să caute soluții: îl jignesc, îl iert, îl bat, îl ignor etc. Tot acest proces duce la supărare pentru că mintea judecă realitatea sau pe cel de lângă”, explică psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

Citește și: De ce sunt copiii mai nervoși în ziua de azi

Supărarea și frustrarea sunt clipe de neatenție pentru ca nu avem un scop

În psihologia modernă, supărarea sau alte emoții negative sunt explicate ca fenomene venite din copilărie și dezvoltate în viața adultă. În realitate, acestea sunt clipe de neatenție pentru că nu avem sau uităm de scop.

“Dacă aș fi avut un scop, de exemplu: să urmez preceptele lui Iisus, Confucius, Buddha, Mohamed etc., atunci acest scop (repetat) m-ar fi ajutat să fiu atent conform acestor precepte și să iert sau să înțeleg ce m-ar fi supărat. Lucrurile negative din noi sunt artificiale, create și dobândite prin factorii externi. Omul poate trăi fără ele, însă pentru asta e nevoie că dorința să fie mai mare decât puterea lui, deoarece repetiția unui lucru de 10 ori este matematic mai mare, decât un lucru nou făcut de 2 ori. Astfel, pozitivitatea, iertarea sau înțelegerea au nevoie să depășească din punct de vedere matematic numărul de nominalizări negative sau supărări pe care omul le-a trăit”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Citește și:

Sursa foto: 123rf.com

Loading...