Fii sinceră! De câte ori ai urmat diete stricte sau ai înghiţit în sec când rochia care-ţi făcea galeş cu ochiul din vitrină nu se aranja pe tine tocmai ca pe cine ştie ce manechin de renume? Şi afurisita de oglindă … Câte dimineţi nu ţi-a stricat ea cu imaginea pe care ţi-o arăta, deloc pe placul tău de altfel? Ei bine, poate e momentul să te gândeşti că pofta de viaţă nu se împiedică de câteva kilograme în plus.

Colăceii sunt mândria de a fi mamă!

Mimi nu a făcut parte dintotdeauna din categoria dolofane. “Aveam 45 de kilograme când l-am cunoscut pe Paul.”, îşi aminteşte ea. Cu un surâs în colţul gurii, retrăiește parcă momentul în care s-a întâlnit, pentru prima dată, cu actualul soţ. De fapt, zâmbetul, fermecător şi molipsitor totodată, este un “accesoriu” la care nu renunţă nicicând. Fiindcă, după cum chiar ea mărturiseşte, se asortează perfect la orice tip de vestimentaţie şi în oricare moment al zilei. E drept că cei aproape 20 de ani care au trecut peste relaţia dintre Mimi și Paul au lăsat urme.

Mai întâi s-a născut Dana, “copia la indigo” a mamei. La fel de năbădăioasă, a ţinut morţiş să-i lase lui Mimi, acum 15 ani, o amintire de neuitat odată cu venirea pe lume, un “colăcel” în jurul taliei. Şi acesta a fost începutul. După patru ani, a urmat Mara. Nu s-a lăsat mai prejos şi a contribuit şi ea la burtica mamei cu câteva kilograme.

Sunt dolofană și mă simt bine

“Dacă nu ar fi fost să mă îmbolnăvesc, poate că m-ar fi preocupat să mai slăbesc. Însă, cu câţiva ani în urmă, medicii mi-au depistat o tumoare la glanda hipofiză, aşa că mi-am luat gândul. Mă simt atât de bine aşa cum sunt!”, povesteşte Mimi. “Adevărul e că îmi şi place să mănânc, dar şi să gătesc. Dacă aş avea o bucătărie mare, nu aş mai ieşi din ea.” Tot la capitolul confesiuni, Mimi se destăinuie râzând cu poftă: “Cine mă cunoaşte ştie. Nu pot să trăiesc fără carne şi îngheţată. Dacă nu mănânc o bucăţică de carne într-o zi, îmi tremură picioarele, zău aşa.”

Deşi se simte împlinită din toate punctele de vedere, Mimi are totuşi un “of”, acelaşi cu al oricărei femei cochete, preocupate de modă: “Vreau şi eu să merg la magazine şi să găsesc haine moderne pe măsura mea. În general, ăştia nu bagă la vânzare decât modele care le încap pe fetele mele. Iar măsurile mari se potrivesc mai mult vârstei a treia.” Însă acest lucru nu o împiedică să fie veselă, optimistă şi, mai presus de toate, în pas cu moda. Are o croitoreasă cu mâini de aur, care ştie să-i facă haine pe gustul şi în avantajul ei.

Sunt dolofană, dar fericită. Am două fete exact aşa cum mi le-am dorit să fie, un soţ care mă iubeşte şi mă răsfaţă … Ce pot să-mi mai doresc?

Sursa foto: 123rf.com