Sufletele pereche există. Trebuie doar să ne dăm seama când le găsim

Sufletele pereche

Sufletele pereche nu sunt doar subiecte de romane. Chiar există în realitatea în care trăim. Important este însă să ne dăm seama de asta, atunci când le avem alături. După ani de căsnicie, să descoperi că sunteți sufletele pereche la care visai poate fi incredibil. Cum o fi oare să descoperi abia după ani buni de căsnicie că cel de lângă tine e cu adevărat jumătatea ta?

Fiindcă toate trecem, mai devreme sau mai târziu, printr-o perioadă greu de suportat, în care o singură întrebare ne macină sufletul: Oare el e jumătatea mea?'. Și când descoperi asta după ani de căsnicie…

Sufletele pereche se găsesc

Totul a început într-o după-amiază de iunie, în ‘90… Nu aveam de unde să ştiu că, în aşteptarea unui taxi, voi întâlni iubirea. El era taximetrist particular la vremea aceea. Iar eu o fată pentru care viitorul avea un contur foarte bine stabilit. Atunci când m-a claxonat să urc în maşina lui, mă gândeam la orice altceva decât la o relaţie. Dar de la momentul în care m-a lăsat în faţa blocului până la prima întâlnire între doi îndrăgostiţi timizi, nu a fost decât un pas, o săptămână mai bine spus.

Şi de atunci au trecut 3 ani. Până când, într-o bună zi, am simţit că trebuie să pun piciorul în prag. Era frumos să furăm clipe de dragoste, să ne perpelim de dor, fiecare la casa lui. Dar eu visam la cu totul alt fel de iubire, cu verighetă pe deget, la casa noastră… Aşa că l-am cerut pe Marian de bărbat. Mai în glumă, mai în serios, într-un mod cât se poate de categoric. Ori ne căsătorim, ori fiecare îşi vede de drumul lui. Şi pe 17 iunie, în 93, ne-am trezit spunând « da » la primărie.

Când e dragoste, toate se rezolvă

Toate bune şi frumoase, vei spune. Dar nu e chiar aşa. Ce bine ar fi fost să punem şi noi în practică o aşa numită căsătorie de probă înainte să facem pasul cel mare! Până atunci totul părea roz. Dar, odată luaţi cu acte, nu reuşeam nicicum să ne obişnuim unul cu celălalt împărţind mai tot timpul împreună. Şi mi-am făcut de câteva ori bagajul şi am plecat la mama…

Şi uite-aşa a trecut vremea şi, încetul cu încetul, am început să ne dăm seama că de fapt eu şi Marian suntem sortiţi să fim împreună. A trebuit să se scurgă 7 ani peste noi până să realizăm că suntem suflete pereche. Abia atunci ne-am hotărât să ne unim şi în faţa lui Dumnezeu şi, tot pe 17 iunie, dar în 2000 de această dată, am făcut nunta. Şi ne iubim, dar nu ca-n prima zi, ci cu fiecare zi tot mai mult… '

Sursa foto: 123rf.com