Se pare că aceste date îngrijorătoare sunt legate de faptul că există din ce în ce mai multe mame singure și copii care cresc fără tată. ”Epidemia” de divorțuri a contribuit mult la creșterea psihopatologiilor în rândurile adolescenților. Sociologul Paul Amato a făcut un studiu despre cum îi influențează, pe termen lung, divorțul părinților. El consideră că, dacă rata divorțurilor ar fi rămas la fel de scăzută ca în 1960, ar fi existat cu 70.000 mai puține tentative de suicid la tineri în fiecare an. Copiii care fac terapie psihologică ar fi fost cu 600.000 mai puțini.

Risc mai mare de suicid în familiile destrămate

Un alt studiu realizat în 2011 demonstrează că riscul de a încerca să se sinucidă este mai mare la copiii și adulții ai căror părinți au divorțat înainte ca să împlinească 18 ani. Cercetătorul a descoperit că aceștia aveau un risc de trei ori mai mare de a se gândi la sinucidere, decât cei care au crescut alături de ambii părinți. Cele mai afectate sunt femeile. Acestea au la maturitate un risc cu 83 % mai mare de a încerca să se sinucidă.

Izolarea socială dă gânduri de sinucidere

Pe de altă parte, și cei care divorțează au un risc mai mare de a-și pune singuri capăt vieții. Rata divorțurilor la vârsta a doua s-a dublat comparativ cu anii 1990.  Acest fapt duce la izolare socială și gânduri de sinucidere. Nici cei care nu au fost niciodată căsătoriți nu scapă de gânduri negre. Bărbații de vârstă mijlocie necăsătoriți sunt de 3,5 ori mai predispuși să moară din cauza unui act suicidal decât cei căsătoriți. Pe când femeile aflate în aceeași situație au un risc de 2,8 mai mare de sinucidere, decât cele care au partener.

Sursa foto: 123rf.com