Un mărțișor este un talisman norocos

Un mărțișor este un talisman norocos

Deși considerat 100% românesc, obiceiul de a dărui mărțișoare își are rădăcinile în urmă cu mii de ani. Încă de pe vremea dacilor, oamenii obișnuiau să poarte, la venirea primăverii, amuletele aducătoare de noroc, știute azi sub numele de mărțișor.

Mărțișorul e „funia anului'

Potrivit scrierilor istorice, geto-dacii și romanii considerau data de 1 martie ca fiind prima zi a noului an calendaristic. Latinii celebrau Matronalia, sărbătoare dedicată zeului Marte, stăpânul forțelor naturii și al primăverii. De aici și denumirea lunii lui Mărțișor în tradiția populară, prima lună din an, după calendarul roman. Pe de altă parte, dacii respectau doar două anotimpuri, vara și iarna. Așa se face că prima zi a lunii martie reprezenta începutul unui nou an, prilej cu care se ofereau drept cadou mici talismane, menite să le aducă noroc, sănătate, dragoste și bucurie celor care le vor fi purtat.

Simplu și de efect

Ceea ce, odinioară, era un simbol al renașterii, al noului început, un talisman aducător de optimism, reprezentat printr-un bănuț prețios, legat de un șnur bicolor alb-roșu, s-a transformat, în timp, pierzându-și adevărata valoare. Chiar dacă mărțișoarele de azi sunt din ce în ce mai scumpe și mai mari, ele nu mai reprezintă amuletele care trebuiau neapărat purtate, pentru a fi protejați și pentru a atrage norocul. La origini, mărțișorul era o monedă din aur sau argint, legată de un șnur din cânepă, în care au fost răsucite două fire, unul alb și unul roșu. Culorile semnifică triumful vieții asupra morții.

Câte bordeie, atâtea obiceie, de Mărțișor

Până cu vreo două-trei decenii în urmă, purtarea mărțișorului în piept, mai ales în prima zi de martie, era un eveniment, un semn de mândrie, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. De aceea, se agăța la vedere, chiar și peste hainele groase. În general, mamele legau mărțișoare cu bănuți la încheietura mâinilor copiilor, în zorii zilei de 1 martie, ca să fie sănătoși și să nu se deoache. Îndrăgostiții făceau schimb de mărțișoare, pe care și le legau reciproc de mâini, făcând jurăminte de iubire. În Moldova, la fel ca și la vecinii bulgari, se mai păstrează încă tradiția ca femeile să le ofere bărbaților mărțișoare. Obiceiul nu mai este cunoscut nicăieri în lume, decât în țara noastră și foarte rar în ținuturile vecine. Dacă acum, cine mai poartă mărțișoare, o face doar în prima zi de primăvară, pe vremuri, acestea se țineau în piept sau la mână, fie până la înflorirea pomilor, fie până la una dintre sărbătorile specifice primăverii, precum Mucenicii, Blagoviștenia, Floriile, Paștile, fie 12 zile. La finalul perioadei, mărțișoarele se agățau în pomi, prilej cu care se puneau dorințe.

Momente de magie

Pentru a putea beneficia din plin de efectele talismanului alb-roșu, oamenii au inventat o serie de ritualuri. Fetele obișnuiau să ia zăpadă din curte, să o lase topit și să spele cu ea tot anul pe față, ca să fie frumoase și iubite. Pomii cărora li se pun mărțișoare dau rod bogat și gustos. Dacă se poartă bănuți ca mărțișoare, aceștia se scot la prima lună plină și cu ei se cumpără caș dulce și vin roșu. Se crede că așa cum va fi vremea de Mărțișor, așa va fi primăvara.

Cele două fire ale șnurului de mărțișor semnifică drumul vieții, pe parcursul celor 365 de zile, împletite cu bune și rele, și au rol de protecție.

Sursa foto: wikimedia.org