Se poate spune despre dumneavoastră că sunteţi femeia fără vârstă…
Asta spune toată lumea şi îmi pare bine. Nici nu simt, nu-mi dau seama câţi ani am exact. Mă mai doare un deget, mă mai doare un genunchi… Dar lucrurile astea au intrat în obişnuinţa vieţii mele şi am acceptat ideea că lucrurile aşa merg şi aşa trebuie să meargă. De asta am noroc, pentru că felul acesta de a fi al meu mă face să nu fiu  invidioasă pe fetele tinere şi frumoase. Pentru că, a fi invidios e o tragedie pentru un om: el suferă, nu cei din jur.

Dacă nu ar fi fost teatrul, ce altceva ar fi fost?

Iniţial am vrut să fac arhitectura, dar nu prea mi-a plăcut matematica. Sau mi-ar fi plăcut să fac design interior. Aş fi făcut tot ceva apropiat de artă.

Şi mama dumneavoastră? Ce-şi dorea ea pentru fiica sa?

Mama ar fi vrut să mă fac silvicultor. Era disperată, pentru că eram foarte dezordonată, eram un băieţoi care bătea mingea pe maidan. „Ti dau la silvicultură, cî cizme de cauciuc îţi trebe ţîie şi o pufoaică să mergi în pădure” (o imită pe mama sa). N-am fost iniţial foarte feminină. De aia mama îmi spunea să nu mă fac artistă, că n-am nicio calitate pentru asta. La şcoală eram prima în toate spectacolele, cântam, dansam, recitam. Dar ei i se părea că nu arăt ca o artistă, cum văzuse ea în filmele americane. Artistă însemna o fată frumoasă, subţire… Eu eram mai plinuţă, cu sânii mari.

Aţi intrat din prima la teatru?

Prima dată am picat cu brio. Îmi amintesc însă că doamna Dina Cocea m-a văzut plângând şi m-a încurajat. Mi-a zis: „Să te prezinţi la anul, că ai să reuşeşti”. Am stat doi ani, m-am angajat la un grup de teatru pe lângă ansamblul M.A.I., apoi am dat examen şi am intrat.

Ştiu că aveţi o fiică. Povestiţi-ne câte ceva despre ea?
Da, am o fată adoptată, are 52 de ani şi o nepoată foarte dulce, care are 23 de ani. Sunt foarte mândră de ele. Fata mea e profesoară la Academia de Regie de Film, iar nepoata mea, care e foarte inteligentă, a dat şi a intrat la trei facultăţi şi a ales Regie de film, adică cea mai grea.

Nu regretaţi totuşi că nu aveţi propriii copii?

Nu, n-am simţit niciodată nevoia. Soţul meu nu şi-a dorit niciodată copii. A rămas orfan foarte de mic şi, nu ştiu de ce, nu şi-a dorit copii. Iar eu am avut o frică îngrozitoare de naştere. La vârsta de 5 ani m-a muşcat un păianjen otrăvitor şi mi-au făcut operaţie la cap pe viu, în condiţiile care existau pe atunci în spitale. Şi-acuma când intru în spital mă apucă frica, mi se face părul măciucă. Am rămas cu o traumă… Şi-atunci nu am vrut copii. Pe fata mea am înfiat-o nu pentru că am dorit neapărat copii. Ea a venit din Cehoslovacia la 17 ani. Atunci l-a văzut pentru prima oară pe tatăl ei şi s-a îndrăgostit de el. Era un tip senzaţional, regizor la teatrul din Constanţa.

Dar cum aţi ajuns să o înfiaţi?
Eu am înfiat-o, nu bărbatu-meu, care era unchiul ei.  Într-o zi i-am zis: „Ce facem cu fata asta?! O lăsăm să stea la Constanţa, să se ducă după repetiţii la o bere cu colectivul?!” Asta o aştepta. Am adus-o la Bucureşti şi am întrebat-o: „Tu ce-ai fi vrut să faci?”. Ea a spus că regie de film. Dar cum s-o dau la facultate? Avea examen şi ea nu vorbea deloc româna. A intrat cu brio şi a rămas profesoară pentru că a avut întotdeauna un mic complex din cauza limbii. A fost profesoara lui Mungiu.

Cum o cheamă?
Doina Maximilian. Iar pe cea mică, Stanca Radu, e fiica actorului Radu Gheorghe.

Cum a fost relaţia cu soţul dumneavoastră, Puiu Maximilian?
Puişor a fost un bărbat grozav, era deasupra lucrurilor banale. Spunea că alte lucruri sunt importante. Aşa l-a dat Dumnezeu. De aceea spun că e păcat când dispar oameni care mai au ceva de spus, care sunt folositori societăţii. Dar dacă asta e ?! Ştiu când ţi se întâmplă multe lucruri în viaţă începi să te cerţi şi cu Dumnezeu câteodată şi să spui „Totuşi e nedrept!”.

Când v-aţi certat cu Dumnezeu?
Când a murit bărbatu-meu. Am fost tare supărată.

Sunteţi o persoană credincioasă?
Sunt credincioasă. Merg la biserică, îmi fac cruce, dar văd viaţa un pic mai modern: îmi pun întrebări. Nu sunt o fanatică. Cred că un om este credincios dacă nu face rău nimănui, dacă ceea ce face el este bun, în folosul oamenilor. Degeaba merge la biserică dacă a doua zi îşi înjură colega şi o vorbeşte de rău. Eu cred că, de fapt, credinţa este în sufletul oamenilor.

Ce preţuiţi cel mai mult din tot ce-aţi realizat până acum?

Ceea ce am făcut în teatru. Asta mă ţine şi asta mă duce mai departe. Faptul că sunt apreciată, că îmi zâmbeşte lumea, că vine şi îmi strânge mâna, că vine şi îmi mulţumeşte… Nu pot să exprim ce satisfacţii ai când vezi că oamenii te aplaudă, dar nu numai asta, în sufletul acelor oameni există convingerea că ai însemnat ceva în viaţa lor. Acesta e lucrul cel mai important.

Ce credeţi despre moda din ziua de azi?
Îmi place că românca se preocupă foarte tare de modă în prezent. Faptul că femeia vrea să se pună în valoare este un lucru extraordinar. Româncele sunt frumoase şi cochete. Nu-mi plac exagerările: este important să fii la modă, dar să ştii ce-ţi stă bine. Că am văzut şi fete grăsuţe bine, cu pantalonii lăsaţi de li se vedeau toate alea şi cu un colac mare de grăsime deasupra. Însă fetele deştepte se poartă la modă, dar nu-şi arată chiar tot. Nu trebuie să fii neapărat la modă dacă nu-ţi stă bine. Trebuie să ştii să te îmbraci ca să fii mai frumoasă, că nu ai cum să fii demodată la avalanşa asta de idei care există în modă.

Credeţi că, pentru a avea succes, femeia poate să apeleze la nişte mici artificii?
Femeia poate să apeleze la orice (râde). Dar în aşa fel încât să pară adevărată şi sinceră, să fie naturală. Păi de ce are acele calităţi?! Ca să le folosească. Depinde ce-şi doreşte bărbatul respectiv… Totul e ca o chimie. Eu cred că femeia e cea mai puternică, nu bărbatul.

Aşadar, femeia alege?
El vrea să aleagă, dar ea se lasă sau nu se lasă. E gluma aceea celebră… Femeia e foarte puternică. Dacă îi place un bărbat, să-şi folosească toate atuurile ca să pună mâna pe el. Şi, dacă nu-i place, să-l lase repede, să nu-şi piardă vremea (râde).

3 lucruri care îi fac plăcere

1. Să gătească pentru cei dragi. „Îmi place să fac bunătăţi, să chem lumea la mine. În majoritatea cazurilor, fac sărbătorile la mine dacă nu sunt în turneu. Nu fac mâncăruri sofisticate, îmi plac mâncărurile tradiţionale, gustoase. Pentru mine nu e o chestiune grea că am 16 persoane la masă, nu mă oboseşte.”
2. Să călătorească. „Îmi place grozav să călătoresc şi mi-aş dori să călătoresc în condiţii şi mai bune. Ar fi ideal să am banii necesari pentru a putea călători împreună cu un grup de prieteni. Să stau la cele mai bune hoteluri, să fac croaziere, să zbor cu avionul, să umblu cu maşina.”
3. Să citească. „Îmi place să citesc. Până la 25-30 de ani, am ronţăit cu dinţii toată biblioteca din Braşov. Însă, după ce am început să joc, nu am mai avut destul timp pentru citit. Însă e o pasiune care a rămas.”

 

Citește și: BREAKING NEWS: Marea actriță STELA POPESCU a murit. Care a fost cel mai mare regret al vieții ei