La ce ajută spovedania?

spovedania

O vorbă din bătrâni spune că „păcatele mărturisite sunt pe jumătate iertate”. Și Taina Spovedaniei ne învață să ne ușurăm sufletul de povara greșelilor. Căci Dumnezeu ne iartă pentru tot și ne călăuzește pe calea cea bună, dacă practicăm spovedania.

Unul dintre cei mai importanți pași pe care trebuie să-i facă orice creștin în timpul Postului este pregătirea pentru primirea Sfintei Împărtășanii sau a Tainei Euharistiei. Or, se știe, niciun credincios nu va primi „sângele” și „trupul” lui Hristos, fără să se fi făcut demn pentru asta. Fără să-și fi mărturisit păcatele și fără să-și fi săvârșit canoanele înainte. De aceea, Taina Spovedaniei ocupă un loc de cinste între cele 7 Taine bisericești. Ea reprezintă pocăința. Prin ea omul primește de la Însuși Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului. Numai Mântuitorul ne poate ierta. Iar preoții, cei împuterniciți de El, ne mijlocesc comunicarea cu puterea divină.

Spovedania spală sufletul de rele

Taina Spovedaniei, cunoscută și ca Sfânta Mărturisire sau Sfânta Pocăință are rolul de a despovăra sufletul de povara apăsătoare a tuturor păcatelor făcute de om de la Botez sau de la cea mai recentă Împărtășanie, până în clipa mărturisirii. De aici și denumirea de „al doilea Botez”, așa cum se regăsește în scrieri bisericești, precum Molitfelnicul. Însuși Iisus Hristos le-a spus ucenicilor: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute“.

Preoţii spun că Postul, Spovedania și Împărtășania sunt pași la fel de importanţi ca şi igiena corporală. Cei care nu-şi despovărează sufletele, mărturisind toate păcatele care-i apasă, îşi pierd imunitatea în faţa relelor, se expun ispitelor, blestemelor, bolilor. Iar pentru a ne curăța de păcat, Mărturisirea înaintea duhovnicului trebuie sa fie completă, sinceră, rostită cu umilință, smerenie și cu părere de rău. Numai așa se poate realiza unirea cu Hristos, purificarea spirituală. Iar cei ce încearcă să se mintă, nemărturisind păcatele, se fac nevrednici și vor fi supuși pedepsei. Căci Dumnezeu ne iartă, dar așteaptă de la noi îndreptarea greșelilor, nerepetarea faptelor rele.

Duhovnicul se alege

Pentru că mărturisirea înseamnă relatarea în detaliu a tuturor păcatelor săvârșite, sinceritatea joacă un rol primordial. Iar pentru ca omul să-și deschidă sufletul în fața preotului trebuie să capete încredere. De aceea, e bine să ne căutăm un duhovnic căruia să-i spunem toate trăirile noastre, fără teamă, fără rușine, fără ezitare. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „diavolul are, între altele, și vicleșugul acesta, că ia omului rușinea când vrea să săvârșească păcatul și i-o aduce înapoi când vrea să-l spovedească“.

De aceea, este de preferat preotul dispus să ne asculte în secret și nu cel care practică spovedania colectivă. Căci mărturisirea se face în secret, între patru ochi, de bunăvoie. Numai așa ne vom apropia de Dumnezeu și vom fi demni de a primi Sfânta Împărtășanie. Duhovnicul este ca un medic. El ascultă durerea sufletului, analizează răul și stabilește tratamentul spiritual sau canonul, menit să îndrepte păcătosul pe drumul drept. Dacă simte că omul e nepregătit, dacă vede că nu e dispus să reziste ispitelor, nu e sincer, preotul poate refuza Spovedania enoriașului.

De luat aminte

Sfinţii Părinţi au lăsat cuvinte de învăţătură despre Taina Spovedaniei. Sfântul Isaac Sirul spunea că pocăinţa „este părăsirea celor de mai înainte şi întristarea pentru ele”, în vreme ce Cuviosul Teognost credea că „nu vom fi pedepsiţi şi osîndiţi în veacul ce va să vie pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul“. Cuviosul Isaia Pustnicul zicea: „Când va părăsi omul păcatele şi se va întoarce la Dumnezeu, pocăinţa sa îl va naşte a doua oară şi-l va face om nou“.

Spovedania ne dezleagă păcatele, iar Sfânta Împărtășanie ne îndumnezeiește.

foto: Flickr.com

Loading...