Teodosie și Tatiana, martiri întru credință

Sfinții Teodosie și Tatiana

Sfinții Teodosie și Tatiana nu sunt foarte cunoscuți. Mai puțin populari, dar importanți în panteonul sfinților creștini, Cuviosul Teodosie cel Mare și Muceniţa Tatiana sunt pomeniți, an de an, pe 11 și 12 ianuarie.

Sfinții Teodosie și Tatiana ne veghează

Oarecum în umbra marilor evenimente de început de an, data de 11 ianuarie este, totuși, trecută cu cruce neagră în calendar. Este ziua în care Biserica Ortodoxă îl pomenește cu fastul cuvenit pe Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, Începătorul vieții de obște. Este un prilej de sărbătoare și mare bucurie pentru bisericile care poartă hramul sfântului. În București, există un singur lăcaș de cult cu hramul „Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare”, anume Biserica Spitalului „Sfântul Luca”, unde se află și o părticică din moaștele sfântului.

Așa a început Teodosie viața de obște

Cuviosul Teodosie își are originile în ținutul Capadociei. A venit pe lume într-o familie de credincioși creștini evlavioși. Încă de foarte tânăr, a ales calea călugăriei. A ucenicit la Ierusalim, pe lângă mari reprezentanți ai Bisericii. De la care a deprins învățături legate de viața monahală. Apoi s-a retras în sihăstrie, alături de un pustnic numit Longhin, într-o peșteră aproape de Bethleem.

Vreme de o jumătate de veac a viețuit numai cu ierburi și plante din sălbăticie, rugându-se necontenit. Astfel, cu timpul, s-a dus vestea minunilor pe care le-a săvârșit prin credință nesfârșită și, treptat, i s-au alăturat mulți ucenici. Au înălțat o mânăstire alături de peșteră, punând astfel bazele a ceea ce astăzi este cunoscut drept „viață de obște” în cadrul monahal. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare s-a stins din viață în jurul anului 529.

Tatiana stă de veghe în Cetatea Băniei

Numele Tatiana este foarte răspândit, în special în țările slave, dar și pe la noi. Iar asta pentru că Sfânta Muceniță Tatiana se află la loc de cinste în bisericile de origine rusă. Totuși, Mucenița Tatiana s-a născut în Roma veche, într-o familie cu rang, dar dedicată în taină credinței creștine. Ajunsă la 18 ani, Tatiana a refuzat căsătoria. Și a ales viața întru credință. Iar Biserica din Roma a așezat-o în rândul diaconiţelor. În timpul prigoanei asupra creștinilor din vremea împăratului Alexandru Sever, Sfânta Tatiana a fost supusă unor chinuri groaznice.

A fost bătută, i-au fost scoși ochii, a fost biciuită, i s-au tăiat sânii, a fost aruncată la fiare. Cu toate astea, ea a nu a cedat, ba chiar a săvârșit minuni, prin care a arătat că Dumnezeu există. În final, a fost decapitată. Moaştele ei ne veghează încă din 1204. Capul Sfintei a fost adus mai întâi la Bucovăț, lângă Craiova, apoi la Mănăstirea Bistriţa. Ulterior, a fost mutat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Din 1955, moaștele sfinte sălășluiesc la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dimitrie” din Craiova.

Sursa foto: doxologia.ro

Loading...