Sfinții Mărturisitori Ardeleni rămân martiri întru credință

Sfinții Mărturisitori Ardeleni

Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuș și preoții Ioan din Gales și Moise Măcinic, cei poartă numele de Sfinții Mărturisitori Ardeleni, sunt sărbătoriți, pe 21 octombrie. Și-au dat viața pentru apărarea credinței ortodoxe.

Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe Sfinţii Mărturisitori Ardeleni Visarion şi Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinţii Preoţi Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Ei au luptat pentru credinţă, în Ardealul plin de frământări religioase, în secolul al XVIII-lea, în perioada impunerii confesiunii greco-catolice. Visarion Sarai, Sofronie și Oprea Miclăuș au fost canonizati în 1955. Iar Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, în 1992. Au luptat impotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.

Cine au fost Sfinții Mărturisitori Ardeleni

Visarion Sarai s-a născut în 1714, iar în 1738 s-a călugărit. După 6 ani, a ajuns în Transilvania, luptând pentru apărarea ortodoxiei. S-a stins din viață în închisoarea Kufstein, din Munții Tirolului, pe teritoriul Austriei. Despre Sofronie de la Cioara se știe că a fost preot, a rămas văduv, apoi s-a călugărit la Mănăstirea Cozia. El a condus răscoala împotriva habsburgilor și a Episcopiei Unite de la Blaj, care patrona acțiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Românești.

În 1760, a convocat un Sinod, cerând episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închiși și respectarea libertății religioase. De loc din Siliștea Sibiului, Oprea Miclăuș a mers în repetate rânduri la Viena cu plângeri ale românilor ortodocși. A sfârșit arestat în închisoarea de la Custeni. Ioan din Galeș a fost aruncat după gratii mai întâi la Deva, apoi la Kufstein, la ordinul Împărătesei Maria Tereza. Și Moise Măcinic a sfârșit în aceeași temniță, după ce a refuzat să se supună ordinului de a nu mai sluji.

S-au jertfit pentru ortodoxie

Potrivit scrierilor religioase, ei au luat armele lui Dumnezeu, având mijlocul încins cu adevărul şi platoşa dreptăţii, purtând pavăza credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. În vremurile în care Transilvania era sub stăpânire habsburgică, catolicismul era în plină ofensivă și se încerca detronarea așa-numitului „rit grecesc de Răsărit”, adică a ortodoxiei.S-a făcut uz de forță asupra popoarelor lipsite de apărare.

Să fi fost ortodox era o corvoadă la acea vreme, dat fiind numărul mic al preoților și al lăcașurilor de cult, căzute pradă ofensivei catolice. Așa se face că s-a ajuns la jertfe umane pe altarul credinței. Călugări precum Cuvioșii Visarion și Sofronie nu au mai răbdat atitudinea fraților trădători și au ales să devină martiri. Preoți precum Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel au înțeles să-și apere credincioșii de abuzuri. Iar Sfântul Mucenic Oprea a fost unul dintre oamenii simpli, din popor, care au ales să lupte pentru credința lor, chiar dacă au sfârșit în închisorile imperiale.

Sursa foto: basilica.ro

Loading...