Cochetele frumoase de altă dată ar fi dat orice să aibă tenul alb ca laptele, buzele roșii sau ochii alunecoși. Fără fardurile și rujurile de azi, nu de puține ori foloseau cu naivitate cosmetice deosebit de periculoase. Dar multe dintre trucurile lor de frumusețe s-au păstrat și merită încercate.

A fost o vreme când femeile, oricât ar fi fost de bogate, foloseau cenușa din sobă să-și contureze ochii și să aibă o privire intensă. Culoarea neagră pentru contur se mai făcea din zgură, sulfat de plumb sau migdale arse. În pudră, pentru a se lipi cât mai ușor de obraz, se punea praf de plumb, se mai adăuga mică pentru strălucire și vopsea toxică. Rujurile, de asemenea, erau un adevărat pericol pentru sănătate. În lipsa unor reguli clare, se adăugau fără noimă tot felul de metale, plumb, zinc, mercur sau arsenic. Cremele pe bază de plumb alb, care erau folosite prin secolele XVII sau XVIII drept fond de ten de către aristocrați, erau la mare căutare. Căpătau obraji ca varul, bine întinși, dar și boli psihice grave sau impotență de la intoxicația cu metale. Fără să cunoască pericolele din spatele acestor substanțe, cei care le foloseau plăteau scump cu sănătatea lor. Alte trucuri de frumusețe erau mai puțin periculoase, dar atât de bizare, că nu se vorbea în public despre ele. În Parisul de acum 100 de ani, în mare secret, femeile cu dare de mână își îmbrăcau fața cu felii subțiri de carne de vită proaspătă. Sucul și sângele din carne hrăneau tenul și se pare că trucul avea succes. Oricât ar părea de ciudat, nu era nici pe departe la fel de îngrozitor ca baia în sânge uman. Documentele vremii amintesc de crimele odioase comise de contesa Elisabeta Bathory, care a ucis peste 600 de tinere pentru a se spăla în sânge de fecioară. Judecată pentru faptele ei și zidită în propriul castel, contesa a murit la 54 de ani cu fața brăzdată de riduri.

Cremele de altădată

Slănina nu lipsea iarna din pivnițele românilor cu stare. Gospodinele știau din moși strămoși să o topească și să folosească untura caldă pentru durerile de oase. Făceau din ea și alifii cu ierburi aromate pentru pielea uscată și crăpată, așa că nu de puține ori o foloseau și pentru tenul uscat pe timp de iarnă. Prin cămările boierilor, era untul la mare prețuire, iar domnițele îl foloseau nu doar pentru gustul lui fin, ci și pentru frumusețe. Untul făcea buzele frumoase, întindea pielea obrazului și, amestecat cu miere, făcea minuni pentru pielea uscată. La fel ca și untul, smântâna sau iaurtul, ba chiar și brânza proaspătă, fără sare, erau folosite pentru frumusețea și curățarea feței. Azi, toate aceste leacuri ieftine și bune s-au uitat, în schimb sunt la modă untul de shea sau untul de cacao aduse de pe meleaguri depărtate.

Răsfățul din casele boierești

Baia cu lapte și miere, presărată cu trandafiri, era un lux pe care și-l permiteau în vremuri vechi doar reginele și aristocratele de viță înaltă. Legendele spun că regina Egiptului, Cleopatra, sau amanta regelui Henric al II-lea al Franței, Diana de Poitiers, se îngrijeau cu lapte pentru a-și păstra tinerețea și strălucirea pielii. Dar nici boieroaicele de pe meleagurile noastre nu se lăsau mai prejos, mai ales după ce prinseseră gustul obiceiurilor imperiale. Prin secolul al XVII-lea, băile în lapte erau populare în Franța, iar în secolul următor aveau să fie adoptate și de frumoasele de la Curtea Habsburgică. În Alpii Austriei și ai Elveției, călătorii cu dare de mână se puteau delecta cu băi de lapte în localitățile de munte unde începuse timid turismul medical. De acolo se pare că a împrumutat obiceiul și un boier autohton din ținuturile muntoase ale Buzăului. Oamenii de prin părțile Varlaamului, lângă Siriu, știu povești de la bunici despre conacul lui Perșescu, ridicat lângă izvoarele minerale pe la 1850. Turiștii din țară și străinătate se bucurau aici de apele tămăduitoare, dar și de băi în zer, așa cum se făceau în Austria. După război, stabilimentul a fost lăsat în paragină, dar azi unele pensiuni din zonă au reînviat tradiția. Pentru o sumă modestă, poți face baie în zerul binefăcător, într-o covată rustică de lemn împodobită cu flori. Iar, dacă nu ajungi pe meleagurile buzoiene, poți oricând folosi acasă lapte și miere pentru ten și decolteu, o rețetă excelentă de-a lungul veacurilor.

Rețete de frumusețe din vechime

Albușul întinde pielea și este ingredientul minune în frumusețe

Încă din vremurile medievale, femeile foloseau albușul de ou să scape de pungile de sub ochi și de riduri. Rețeta atât de simplă a străbătut veacurile și multe dintre noi o știu de pe la bunici. Separi albușul de gălbenuș, îl bați cu furculița și îl întinzi pe față, pe decolteu și pe mâini cu o dischetă demachiantă. Când se usucă, albușul strânge și întinde pielea, iar proteinele pe care le conține o hrănesc.

Mălaiul curăță tenul

Răspândit pe la 1.700 în țara noastră, mălaiul a devenit hrana de bază în gospodărie. Dar femeile i-au găsit multe alte întrebuințări, de la terciul fierbinte pentru guturai, până la compresele pentru dureri de gută și amestecuri cu plante de leac. Înmuiat în apă sau lapte, se folosea pentru curățarea feței, la fel de eficient ca orice scrub de azi. Iar, dacă îl amesteci cu miere sau cu smântână obții o mască de față excelentă și hrănitoare. O altă mască, din mălai și ou, combate acneea și coșurile purulente.

Făina ajută tenul gras și este un aliat în frumusețe

Într-o vreme în care femeile de condiție bună se fereau de rujuri și farduri, pe care le considerau apanajul prostituatelor și al actrițelor, pudra era singurul produs cosmetic acceptat și absolut necesar. Tinerele care nu își permiteau o pudră frumos colorată și parfumată, foloseau făină să scape de aspectul gras al tenului. Până și sfaturile de frumusețe din secolele XVIII sau XIX recomandau făina de orez în locul pudrelor care conțineau tot felul de minerale nocive pielii.

Copyright: suslo / 123RF Stock Photo