Sfântul Ioan Maria Vianney este patronul spiritual al parohilor

sfântul ioan maria vianney

Sfântul Ioan Maria Vianney a venit pe lume în Franța, într-un sătuc din regiunea Lyon, la data de 8 mai 1786. Rugăciunea și pocăința i-au caracterizat viața. Cu atât mai mult cu cât s-a rugat smerit pentru turma de necredincioși pe care a trebuit să-i păstorească. A fost un model de preot, motiv pentru care a și devenit patronul spiritual al parohilor, celebrat de Biserica Catolică pe 4 august.

Familia în sânul căreia a văzut lumina zilei era una foarte săracă, însă extrem de credincioasă. În acea perioadă neagră a istoriei Bisericii din Franța, orice activitate de cult a fost interzisă. Oamenii se împărtășeau clandestin, în locuri sigure, departe de ochii vigilenți ai autorităților. Așa se face că și Sfântul Ioan Maria Vianney a primit Prima Împărtăşanie pe ascuns, la vârsta de 13 ani, în cadru clandestin. Momentul acela i-a sădit în suflet dorința arzătoare de a deveni preot. O idee ce părea nesăbuită în acele vremuri și imposibil de realizat.

Harul trebuie cultivat

În 1802 situația politică a revenit la normal. Iar situația religioasă a fost restabilită. În 1806, la vârsta de 20 de ani, tănărului Ioan Maria Vianney i s-a permis să părăsească ferma familiei și să-și urmeze chemarea spirituală. A ajuns la o școală parohială, dedicată învățăceilor care se pregăteau pentru admiterea la seminarul teologic. Unde pretențiile erau extrem de mari, mai ales pentru un tânăr lipsit de prea multă educație, de la țară.

Cu smerenie și dorință de a învăța, i-a intrat în grații abatelui care conducea școala, așa încât după numai câiva ani de pregătire, a ajuns la seminar, însoțit de acesta, însă nu a fost admis din cauza dificultăților pe care le avea la limba latină. Abatele Balley l-a luat cu el pe Ioan Maria Vianney, împărtășindu-i tainele teologiei franceze. La a doua încercare, a fost admis la seminar, iar în 1815 a devenit preot. A locuit alături de mentorul său, predicând fără greșeală, fiind un model de moralitate.

Sfântul Ioan Maria Vianney a făcut minuni

După trecerea în neființă a mentorului său, în 1818, Sfântul Ioan Maria Vianney a fost numit capelan în Ars-en-Dombes, un sat cu 40 de case. Cei cam 250 de locuitori erau necredincioși, ignoranți, nepreocupați de aspectul religios. A încercat să-și apropie enoriașii din parohie, reușind să afle astfel că nu erau oameni răi, ci lipsiți de moralitate.

Preferau să-și muncească lanurile, de pe urma cărora își câștigau existența, decât să participe duminica la Liturghie. Apoi, pe seară, se retrăgeau la odihnă la cârciumele din sat, aflate în apropierea bisericii. Femeile nu-și mai doreau căsnicii, familii și copii, nici măcar să știe o meserie și preferau să petreacă la baluri. În ciuda contextului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney s-a încăpățânat să vadă esența din sufletele oamenilor. A început să predice cu limbaj simplu, pe înțelesul tuturor.

Ținea post prelungit și dormea noaptea pe pământul neacoperit, așa că boala l-a cuprins curând. A devenit un exemplu de urmat pentru enoriașii săi. A făcut o școală de meserii, Providența, pentru tinerele nepreocupate de viitor, unde le oferea acestora și hrană. A constituit și asociaţii: confraternitatea Rozariului, pentru femei, şi a Preasfântului Sacrament, pentru bărbaţi, implicându-i pe toţi în activităţi de caritate. În scurtă vreme, lumea a început să vină la slujbele parohului sfânt, de la distanțe mari, căci se dusese vestea că Sfântul Ioan Maria Vianney face minuni.

Lupta cu sinele e mai grea ca oricare

Deși se bucura de faimă și de stimă, transmițându-le credincioșilor dragostea față de Dumnezeu, Sfântul Ioan Maria Vianney ducea o luptă interioară puternică, din cauza fricii de a nu fi greșit în misiunea lui parohială. Avea dureri, era disperat, iar noaptea era chinuit de prezența diavolului. A încercat să fugă în repetate rânduri, pentru a se retrage la mănăstire, însă oamenii l-au adus mereu înapoi, îngenunchind în fața lui.

După ce a reușit să-și împartă responsabilitățile și să lase în urma sa totul în regulă, vreme de 10 ani, s-a rugat, s-a spovedit și a predicat implorând divinitatea ca Dumnezeu să-l ia la el. Și acest lucru s-a întâmplat pe 4 august, în 1859. Chiar şi după moarte, a continuat să transmită iubirea milostivă a lui Dumnezeu prin scrierile sale. A fost canonizat în 1925, caând a fost declarat și patron al parohilor.

Sursa foto: wikimedia.org

Loading...