Sfântul Haralambie te ferește de boală

Sfântul Haralambie

Sfântul Haralambie, Mucenic, se bucură de respectul cuvenit în rândurile cedincioşilor, chiar dacă nu este foarte cunoscut. Şi e prăznuit, an de an, pe 10 februarie.

Pe vremea vieţuirii sale, prin secolul al treilea după Hristos, era cunoscut drept tămăduitor. Prin puterea credinţei şi pentru dragostea faţă de dumnezeire, a fost numit episcop al Magneziei. La un moment dat, din cauza pasiunii cu care propovăduia, a fost prins şi jupuit de viu. Fără să se vaite, Haralambie le-a mulţumit prigonitorilor săi, numindu-i fraţi. Spunând că „jupuind trupul meu cel vechi şi bătrân, mi-aţi înnoit sufletul cu haina cea nouă a suferinţei pentru Mântuitor şi pentru biserică”. S-a stins din viaţă în carceră. Iar suferinţa i-a fost răsplătită prin cununa muceniciei. O parte din rămăşiţele sale pământeşti se află la Iaşi, în Biserica Sfântul Lazăr, unde credincioşii vin şi se închină.

Bătrâniu spun despre Sfântul Haralambie…

…că, ştiut şi drept Aralampie, Aralambie, Haralam ori Aralam, ar fi fost mare vindecător de boli, atât la oameni, cât şi la animale. Pe de altă parte, legenda spune că Mucenicul Haralambie ar fi cel ce poate ţine molimele grele în frâu, precum ciuma, holera şi chiar moartea. Căci, pe când Dumnezeu le împărţea sfinţilor îndatoririle, Haralambie a ajuns cu întârziere.

Cum nu mai avea ce să-i dea şi lui, Dumnezeu i-a încredinţat o căţea cu lanţ de aur la gât. Şi se spune că aceea ar fi fost ciuma, pe care Sfântul Haralambie avea îndatorirea de a o elibera din lanţ acolo unde şi când oamenii îşi pierd credinţa. Este şi motivul pentru care, în toate icoanele, mucenicul apare ţinând ciuma de lanţ. Se mai spune că Sfântul a lăsat cu limbă de moarte ca orice loc unde se va afla o părticică din trupul lui să fie veşnic păzit de ciumă.

Cum se ţine

Pentru ca boala şi necuratul să nu se apropie de case, pe la ţară, femeile coc câte un colac, înainte de răsărit. Apoi, rup colacul în patru şi îl aruncă în cele patru zări. Fiindcă se crede că Haralambie e cel care vine şi ia sufletul omului, lumea nu munceşte nimic de ziua lui, căci altfel va muri în chinuri. Gospodinele fac pomeni cu colivă, colaci şi lumânări aprinse, stropesc cu apă sfinţită grădinile, casele, vitele şi nu înjugă niciun animal. În general, se dă acum de pomană pentru cei care s-au stins în moarte violentă. Cine ţine sărbătoarea are parte de sănătate şi de recolte bogate. Dacă plouă în ziua Sfântului Haralambie, plouă 40 de zile la rând.

Sursa foto: Wikimedia.org