Sfânta Cuvioasă Parascheva – Istorie, tradiție și obiceiuri

Sfânta Cuvioasă Parascheva - Istorie, tradiție și obiceiuri

Sfânta Cuvioasă Parascheva, cunoascută și sub numele de Paraschiva, este prăznuită de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe data de 14 octombrie. Aceasta este cunoscută și ca fiind sfânta patroană a Moldovei.

În icoane Sfânta Cuvioasa Maica noastră Parascheva este reprezentată tânără, în veșmântul călugăresc al Sfintelor Cuvioase, purtând în mână o cruce, iar în unele reprezentări este reprezentată și cu un filacter cu zicerea: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

 

Sfânta Cuvioasă Parascheva – Istorie

Sfânta Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, într-un sat din apropierea Constantinopolului, numit si din vechime si acum Epivata. Părinții, neam de greci, erau foarte credincioși și bogați. Ei au botezat-o și au crescut-o pe Parascheva în credința creștină. Evlavioasă fiind, mergea mereu cu maica ei la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

La vârsta de 10 ani, după ce merge la biserică, simte chemarea lui Dumnezeu. Auzind acestea, s-a aprins inima ei, dorind să împlinească pe dată cuvântul Evangheliei și, ieșind din biserică și întâlnind un sărac, s-a ascuns de maica sa și, dezbrăcându-se de hainele bogate pe care le purta, le-a dat lui, iar ea a îmbrăcat hainele săracului. Sufletul ei ardea însă de dorința de a sluji lui Dumnezeu, după cuvântul auzit.

Astfel, la vârsta de 20 de ani, aceasta a fugit de acasă fără știrea părinților, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui Dumnezeu, la moaștele Sfinților de acolo și a ascultat povățuirile duhovnicești ale sfinților bărbați de acolo.

Mai întâi pleacă la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, iar apoi decide să plece spre Ierusalim. După ce aceasta vede mai multe locuri sfinte, ea vrea să rămână într-o mănăstire de călugărițe din pustiul Iordanului.

Ea nopțile și le petrecea în rugăciuni neîncetate, iar zilele în ajunări fără număr, în rugăciune cu lacrimi și tânguiri neîncetate, iar pentru puținul somn pe care și-l îngăduia, se culca jos pe pământul gol. Iar ea în toate era smerită, având cugetul cumpătat, inima curată și plină de evlavie către Dumnezeu.

Într-o noapte, un înger îi apare în vis și îi spune că trebuie să se întoarcă la părinții săi.

Ea a răbdat ani la rând în această mănăstire de călugărițe. Și nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo și s-a dus la Iope. Și mergând de acolo pe o corabie, a pornit către patria sa, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii pe mare.

Apoi pururea pomenita a venit iarăși la Constantinopol, și după ce a cercetat dumnezeieștile locașuri și pe sfinții bărbați, a plecat și s-a așezat într-un sat numit Calicratia, în biserica Sfinților Apostoli, nesocotind petrecerea părinților săi de bun neam și batjocorind înțelepțește uneltirile vicleanului înșelător.

La vârsta de 27 de ani ea se stinge din viață. Ea fost îngropată aproape de mare.

La câțiva ani după moartea ei, trupul neînsuflețit al unui marinar a ajuns la țărm. Un localnic a decis să îl îngroape la mal. Săpând o groapă, aceasta a descoperit trupul neputrezit al Sfintei Parascheva. Nu a dat importanță acestui lucru și a îngropat marinarul alături de ea.

În noaptea următoare, unul dintre creștinii care a ajutat la îngroparea marinarului a visat-o pe Cuvioasa Parascheva. Ea i-a poruncit acestuia să îi ia trupul și să îl așeze la loc de cinste. În acest fel, trupul Sfintei Parascheva a ajuns în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia.

Abia în anul 1641 moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au ajuns la noi în țară. Încă din 26 noiembrie 1944 și până în prezent, aceste moaște se află la Catedrala Mitropolitană de la Iași. Creștinii de pretutindeni pot ajunge aici pentru a înălța rugăciuni pentru iertarea păcatelor lor și pentru sănătate.

 

Moaștele Sfântei Cuvioase Parascheva

Po­trivit tra­diției, cea mai veche lucrare aghio­grafică dedicată Sfintei Cuvioase Paras­cheva a fost scrisă de diaconul Vasilisc, la cererea patriar­hului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151), pe la mijlocul vea­cului al XII-lea.

Alta a alcătuit marele patriarh Eftimie al Târnovei, în a doua jumătate a vea­cu­lui al XIV-lea, care a folosit, ca și alți aghio­grafi de mai târziu, scrierea diaconului Va­silisc. Mitropolitul Matei al Mirelor, care a trăit în Mănăstirea Dealu, de lângă Târ­go­viș­te, a alcătuit, în grecește, o nouă „viață', pre­cum și slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605.

Câțiva ani mai târziu, viața ei a fost inclusă de Mitropolitul Varlaam al Mol­dovei, în Cazania lui, tipărită la Iași în 1643, fără îndoială folosind manuscrise grecești și sla­vo­nești, prelu­crate după scrierea patriarhului Efti­mie.

Nevoințele ei au fost înfățișate pe scurt și de marele Mitropolit Dosoftei al Mol­dovei în lucrarea sa Viața și pe­tre­­cerea sfin­ți­lor (4 vol. Iași, 1682-1686), pre­cum și în alte Vieți de sfinți și în edițiile Mi­neielor tipărite la noi în țară.

Dintre străinii care i-au mai cer­ce­tat viața con­sem­năm pe cu­nos­­cu­tul aghio­graf grec Ni­­codim Aghio­ri­­tul (1749-1809).

Spre sfâr­­­­­șitul seco­lu­lui al XIX-lea învățatul epis­cop Mel­­­chisedec Ște­fă­­nes­cu al Ro­ma­nului (1823-1892), a tipărit o lu­crare specială, intitulată Viața și mi­nu­nile Cu­vi­oasei noastre Parascheva cea nouă și istori­cul sfintelor ei moaște (Bu­cu­rești, 1889).

Câțiva teologi români din secolul trecut de asemenea s-au ocupat cu viața și sfintele ei nevoințe: Pr. Gh. Pă­vă­loiu (1935), Arhim. Varahil Jitaru (1942), D. Stă­nes­cu (1938), Pr. M. Țesan (1955), Pr. Scar­lat Por­cescu, Pr. Prof. Mircea Păcurariu ș.a.

După ce au stat în Biserica Sfinții Apos­toli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, săvârșindu-se multe semne și minuni în jurul lor, datorită eve­nimentelor politice care au adus mul­tă durere în țările balcanice, cinsti­tele moaște ale Sfintei Parascheva au fost stră­mutate în mai multe locuri, fiind tuturor ali­nare în suferință, liman lin și neînviforat al celor care o cinstesc și o cheamă în rugăciune să mijlocească la Atot­milostivul Dumnezeu.

În anii 1185-1186, bulgarii și valahii din su­dul Dunării s-au răs­culat îm­potriva asupritorilor, sub con­du­ce­rea fraților Petru și Asan, în­te­meind un stat nou, cu­noscut sub numele de „Im­periul vlaho-bulgar', având capitala la Târ­no­vo. Da­torită relațiilor prietenești din­tre împă­ratul Ioan Asan II din Târnovo (1218-1241) și împă­ratul de atunci din Cons­tan­tinopol, în anul 1235 sau curând după aceea, moaștele Cuvioasei Pa­rascheva au fost stră­mutate de la Epivata la Târnovo. Muta­rea lor s-a făcut într-o impre­sio­nantă pro­ce­siune con­dusă de mi­tropolitul Marcu din Preslav, în­­soțit de numeroși clerici, fiind în­tâm­­pi­nate pre­tu­tindeni cu flori, lu­mâ­nări și slujbe de că­tre drept-cre­dincioșii ro­mâ­ni și bulgari din sudul Dunării. Au fost așe­zate în Biserica Maicii Dom­nului. Se spune că îm­pă­ratul ar fi zidit, în apro­pierea reședinței sale, o bise­rică având hramul Sfânta Parascheva.

La Târnovo moaștele Cuvioasei Pa­ras­che­va au rămas timp de 160 de ani. Probabil acum s-a alcă­tuit slujba ei, care a intrat în Mi­ne­iul pe luna oc­tom­brie.

Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Eu­ropa. În astfel de îm­pre­ju­rări dramatice pen­tru creș­­ti­ni, moștele Cuvi­oasei Pa­ras­cheva au fost mu­tate la Bel­grad unde au stat până în anul 1521. Acum moaștele au fost solicitate de pa­triarhul ecu­me­nic Ie­remia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Pa­triarhul a ho­tărât ca ele să fie aduse în Constan­tinopol, fosta capitală a Imperiului bizantin. În drum spre marele oraș întemeiat de sfân­tul împărat Con­stantin cel Mare, cins­ti­te­le moaște ale Cu­vi­oasei Parascheva au fost ex­pu­se din loc în loc pentru a fi văzute și să­ru­tate de credincioșii ortodocși din Peninsula Bal­canică aflați sub stă­pânire turcească. Pen­tru început, au fost așe­zate în biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală pa­triar­­ha­lă. După transfor­marea acesteia în gea­mie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfân­tul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din car­tie­rul Fanar (1601).

După 120 de ani, ele au cu­nos­­cut ultima stră­mutare, de data aceasta spre pământul ro­mâ­­nesc. În anul 1641, după ce binecre­dincio­sul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, câr­muitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu mem­­brii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept re­cu­noștință, moaș­­tele Cuvioasei Parascheva „pen­­tru sfințirea și binecu­vântarea acelui loc al Bog­­daniei (Țara Moldovei, n.n.)'. Racla cu cin­stitele moaș­te a fost transpor­tată cu o corabie pe Marea Nea­gră. Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâm­pinate de Vasile Vodă Lupu, de Mi­­tro­­politul Varlaam și de episcopii de Ro­man și Huși, de cler și credincioși.

În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în minunata biserică a Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria dom­ni­torului. Cins­titele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lă­caș, din acest motiv fiind mutate în pa­ra­clisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 de­cem­brie 1888, după slujba Vecer­niei, din nea­tenție, a rămas aprinsă o lu­mânare din sfeș­ni­cul de lângă racla din lemn în care erau așe­za­te cinstitele moaște, peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbun'. A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și cre­dincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse, încă o mi­nune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu.

Ridicate din mormanul de jar, moaș­tele Cuvioasei au fost adăpostite pro­vi­zo­riu în altarul paraclisului de la Mănăs­tirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mi­tropolitană din Iași, care fu­sese sfințită cu puțin timp mai îna­inte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor mol­do­veni, care îi cer Sfintei Parascheva să mij­lo­ceas­­că pen­tru ei înaintea tronului ceresc, ve­ne­rând-o cu mul­tă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Mol­dovei.

Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinst­esc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din îm­pre­jurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocro­tire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este consi­derată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor mol­dovenii au simțit în viața lor lucrarea mi­nunată a harului dumnezeiesc prin mijlo­cirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.

De multe ori, vin oameni de pe tot cu­prinsul țării să-și plece genun­chii în fața raclei cu cinstitele ei moaș­te, ca să mul­­țumească pen­tru ajutorul și binecu­vân­­tarea ce lumi­nea­ză în via­ța lor.

Viața curată, împletită prin ru­gă­­ciune și fapte bune, tinerețea care stră­lucește peste vea­curi precum lu­mina din candelele fe­cioa­relor înțe­lep­te, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugă­ciu­ne și priveghere, la căutarea bu­curiei pe care o aduce în inimi prezența Du­hului Sfânt.

 

Sfânta Cuvioasă Parascheva – Tradiții și obiceiuri

După terminarea Sfintei Liturghii, preoții citesc acatistul Sfintei Parascheva lângă raclă.

Apoi ridică cu mâinile lor sfintele moaşte şi le scot afară sub un baldachin anume pregătit în faţa catedralei. Aici rămân sfintele moaşte timp de 30 de ore, adică pană în ziua de 14 octombrie seara, când se aduc din nou în catedrală cu o procesiune festivă.

Prima parte a hramului constă în scoaterea sfintelor moaşte afară, pentru închinarea pelerinilor. Din acest moment se formează o lungă coloană de credincioşi, care nu se mai termină și care aşteaptă să se închine la sfânta raclă.

După închinare se săruta racla şi icoana Sfintei Parascheva. Apoi urmează atingerea fiecăruia cu fruntea de marginea raclei, după care credincioşii intră în biserică. Aici se închină în continuare la locul din catedrală unde stă permanent sfânta raclă, precum şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la celelalte icoane.

Seara se face priveghere până aproape de miezul nopţii. Apoi, după orele 12, catedrala se transformă pentru câteva ceasuri în lacaș de odihnă. Afară însă pelerinajul continuă toată noaptea. Porţile Mitropoliei sunt tot timpul asaltate, coloanele de închinători la sfintele moaste nu se mai termină, dragostea pentru sfinţi este mereu în creştere.

În zorii zilei, pelerinii din catedrală sunt invitaţi afară. Se face curăţenia şi pregătirea pentru Sfânta Liturghie, iar în curte se începe slujba aghiasmei. La ora 10, când sunt prezenţi în curtea Mitropoliei mii de pelerini, încep să sune toate clopotele.

Apoi intră la slujbă mitropolitul cu toată suita clericilor. În timp ce pelerinii curg ca un fluviu viu pe porţile Mitropoliei şi coloana de la sfintele moaște este din ce în ce mai lungă, în biserică se oficiază Sfânta Liturghie cu un mare sobor de preoţi. Apoi se ţine predica afară, pe treptele catedralei, şi se binecuvantează tot poporul.

De la ora 16.00 începe Vecernia. Între timp se adună în curte mii de orăşeni, localnici, intelectuali şi studenţi.În sunet duios de clopote, preoţii ridică sfânta raclă şi pornesc în procesiune împrejurul catedralei.

Este poate cel mai mişcător moment al omului, cea mai frumoasă procesiune de la catedrala mitropolitană din Iaşi.

În această procesiune se fac trei popasuri cu ectenii, în numele Preasfintei Treimi. Apoi toată mulţimea se opreşte la uşă şi încearcă să se atingă din nou la raclă. Preoţii duc sfintele moaşte în biserică și le aşază la locul Ior. Procesiunea şi pelerinajul se încheie cu paraclisul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, pe care îl citeşte însuşi mitropolitul împreună cu preoţii, şi tot poporul se roagă în genunchi. Astfel pelerinajul anual la moaştele Sfintei Parascheva ia sfârşit.

Acum oraşul doarme în linişte, luminile catedralei se sting, uşile grele se încuie peste noapte şi nici un pelerin nu mai rămâne în curtea Mitropoliei. Numai moaştele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, împodobite de jur-împrejur cu buchete proaspete de flori aduse de pelerini, rămân în continuare de veghe peste veacuri, ca o candelă vie a Iaşului, a Moldovei şi a ţării noastre româneşti.

 

Sfânta Cuvioasă Parascheva – Minuni după moarte

După ce Sfânta Parascheva amurit, ea s-a arătat în vis unui sfânt bărbat și i-a zis: „Ridică trupul acesta și-l aruncă; că soare fiind și lumină, nu pot suferi întunericul și murdăria'. Însă zăbovind acel dumnezeiesc bărbat, pentru că socotise arătarea cuvioasei drept un vis obișnuit, ea i s-a arătat și a doua, și a treia oară, strigându-i aceleași lucruri și mustrându-l cu asprime.

Atunci călugărul și-a venit în sine după cum se cuvena și, după cuvântul cuvioasei, care îi arăta cu degetul locul, degrabă s-a sculat și cu sârguință a descoperit poporului vedenia sa. Atunci au alergat cu toată cetatea să împlinească porunca Sfintei. Și săpând, când s-au apropiat de sicriul ei, i-au aflat trupul cu totul nestricat și plin de bună mireasmă.

Atunci i-au luat trupul și cu evlavie l-au adus în biserica Sfinților Apostoli, umplând aerul de miresme și tămâieri, cântând psalmi. Și este cu neputință a povesti în scris toate minunile care s-au săvârșit după așezarea moaștelor ei aici, din pricina mulțimii lor: șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de bolnavi au fost vindecați, doar atingându-se cei suferinzi de racla ei, pe dată se depărta de la ei toate bolile fără leac și toate neputințele.

Minunile care se fac prin sfintele sale moaște nu încetează până în ziua de azi a da îmbelșugate tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Cel ce a preamărit-o.

Din tradiție se cunosc foarte multe minuni săvârșite de cuvioasa, dar și în zilele noastre ea nu contenește a face minuni pentru aceia care aleargă la ea cu credință. Căci toți cei neputincioși care au evlavie la sfintele moaște, alergând cu credință la ele, sau chiar cei care poartă lucruri care au fost doar atinse de moaștele Cuvioasei, dobândesc vindecare.

În vreme de secetă sau la altă nevoie mare, făcând creștinii rugăciune și ieșind cu sfintele moaște, îndată primesc răspuns rugăciunile lor.

Minuni recente

Sfânta Parascheva a ajutat oamenii cu:

  • ajutor în căsătorie
  • rezolvarea problemelor de sănătate
  • găsirea obiectelor pierdute
  • scăparea din puterea îngerilor căzuți
  • obținerea notelor bune și obținerea diplomelor dorite
  • obținerea locurilor de muncă
  • obținerea unei locuințe
  • obținerea posibilității financiare de a veni în pelerinaj la sfintele sale moaște la Iași
  • apărararea orasului Iași în război
  • oprirea furturilor și găsirea celor furate
  • construirea unei Biserici
  • găsirea de bani pentru finalizarea unei Biserici
  • împodobirea unei Biserici cu daruri
  • apărarea bisericii
  • apărarea vieții chiar și a copiilor nenăscuti
  • apărararea mâncării de dăunători
  • aducerea ploii pentru recolte bune
  • reducerea pedepsei de închisoare

Miracolele descrise mai sus au avut loc pentru că oamenii au făcut una sau mai multe din următoarele:

  • s-au rugat cum au știut în fața moaștelor pentru rezolvarea problemei pe care au avut-o
  • au citit Acatistul Sfintei Parascheva în fața moaștelor sale
  • au citit Acatistul și Paraclisul Sfintei Parascheva în fața moaștelor cerând ajutor
  • au lăsat un pomelnic pentru Sfânta Liturghie
  • au dat un pomelnic la Biserica cu Sfintele Moaște prin intermediul unui om care a vizitat Biserica
  • s-au rugat sfintei acasă
  • au atins o batistă curată de racla cu Sfintele Moaște și apoi cu batista au atins părțile suferinde ale corpului pentru câteva zile. În loc de batistă se pot folosi și haine sau alte lucruri precum ochelarii.

Din cauza multor ajutoare pe care oamenii le primesc în dar de la Sfânta Parascheva, o multitudine de oameni vin să-i venereze Sfintele Moaste mai ales la sărbătorirea Sfintei Parascheva. Este posibil ca în această zi, Sfânta să aivă putere mai mare să îndeplinească dorințele oamenilor, deși miracolele evocate mai sus s-au intâmplat în zile diferite pe tot parcursul anului.

Stiați că:

  • Când te rogi lui Dumnezeu in fața moaștelor unui Sfânt, este bine să se facă rugăciuni atât pentru problemele care sunt cunoscute cât si pentru problemele care nu sunt cunoscute. Cu privire la problemele care nu sunt cunoscute, se pot face rugăciuni pentru a primi ceea ce Sfânta Maria știe că acea persoană are nevoie.
  • Un pomelnic este o listă cu numele persoanelor vii sau depărtate, care sunt citite pentru ajutor la Sfânta Liturghie în fața lui Dumnezeu. Numele celor vii și a celor plecați sunt de obicei trecute pe două coloane diferite. Este bine ca pe listă să se treacă și numele unor oameni necunoscuți ca o modalitate de milostivire. La sfârșitul listei se poate trece „cu tot neamul lor” pentru a aduce ajutor mai multor oameni.
  • La fel la sfârșitul rugăciunilor e bine ca să fie făcută o cerere pentru ca rugăciunile făcute să fie de folos
  • Pentru multe decizii care implică cunoștințe ale viitorului, ca de exemplu dacă un loc de muncă va rămâne potrivit sau nu, este bine să se înalțe rugăciuni pentru o soluție bună.
  • Puterea Sfintelor Moaște este menționată în Vechiul Testament și acolo este descrisă o întâmplare în care o persoană decedată a fost aruncată peste Moaștele unui Sfânt și persoana decedată a devenit vie.
  • În Vechiul Testament vedem cum haina aparținând profetului Ilie a fost folosită de ucenicul său pentru producerea unui miracol, și anume despărțirea apelor unui râu. Cu atât mai mult probabil pot face minuni lucrurile aparținând Sfinților Noului Testament
  • Sfintele Moaște au fost venerate pentru primii 1500 de ani de creștinătate în toată Europa și aceeași venerare s-a arătat și icoanelor, unul din primii pictori de icoane fiind Apostolul Luca. Cel puțin o icoană realizată de acest Apostol e păstrată până azi. Biserica Ortodoxă a păstrat aceste moșteniri ale creștinătătii până azi, precum și celebrarea Sfintei Liturghii Duminica centrată pe obținerea Sfintei Împărtășanii pentru viața veșnică. Deși Apostolii au scris Sfinte Liturghii care să fie celebrate Duminica, precum Apostolul și Evanghelistul Matei, Apostolii Iacob, Toma și Petru, unele denominații au renunțat la Sfintele Liturghii unde se obține Sfânta Împărtașanie pentru viață veșnică.

Citește și:

Cum să te rogi la moaștele Cuvioasei Parascheva

Sfânta Parascheva – istoria moaștelor făcătoare de minuni ale Sfintei Vineri

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva