Scara de la Sfântul Mormânt, taina care dezbină biserici

Scara de la Sfântul Mormânt, taina care dezbină biserici

Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim ascunde multe taine, dar una dintre ele se află la vedere și are un rol ingrat în istoria lăcașului de cult. Este vorba despre scara de la Sfântul Mormânt, aflată pe zidul exterior și lăsată acolo de secole, de parcă lucrările de renovare nu s-ar mai termina niciodată. Iată care este istoria ei ciudată!

 

Scara de la Sfântul Mormânt rezistă de secole în același loc și nimeni nu are dreptul să o mute. Este o banală scară de lemn, folosită cu multe secole în urmă la lucrările de reparații, care este acum destul de deteriorată, dar nu poate fi schimbată și nici mișcată din loc.

Nu se știe cu certitudine anul în care scara respectivă a fost ridicată pe pervazul ferestrelor. Dar există o lege scrisă care o apără cu strășnicie și de la care nicio biserică nu se abate fără teama de a declanșa un scandal internațional.

Din capriciile unui sultan…

În pofida faptului că Ierusalimul este teritoriu creștin, o lege dată de un musulman cu 3 secole în urmă este încă în vigoare. Sultanul Osman al-III-lea a obligat bisericile creștine la un compromis și a decretat că, cine stăpânește o bucată din biserica Sfântului Mormânt, o va face pentru totdeauna. Iar cine vrea să facă anumite reparații sau modificări, trebuie să aibă acordul celorlalte biserici.

Trebuie menționat faptul că tot complexul în care se găsește Sfântul Mormânt este controlat de toate bisericile creștine, atât cele răsăritene, cât și cele orientale, alături de biserica romano-catolică și alte culte laice creștine.

Dar, legea sub care funcționează întregul complex spune că grecii ortodocși, la­tinii catolici, armenii, copții, sirienii și etiopienii nu au drept de proprietate, ci doar drept de uzufruct asupra unor zone ale lăcașului pe care trebuie să îl slujească și să îl administreze în cea mai bună rânduială. Este o lege veche, musulmană, pe care niciun cap luminat de creștin nu are curajul să o conteste.

Așezământul în care se găsește biserica Sfântului Mormânt funcționează încă după legile Imperiului Otoman, care a dispărut de mult. Este, poate, ultima relicvă a admninistrației otomane.

Biserica în sine, pe zidurile căreia stă și scara de neclintit, este totodată Catedrala Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului. Conform unor surse din interior, pervazurile și zidurile aparțin grecilor, dar ferestrele ar aparține armenilor, iar între cele două biserici se știe că nu există o prea bună comunicare.

Scara de la Sfântul Mormânt rămâne neclintită orice ar fi

Indiferent că este distrusă de vreme sau furată de profitori, scara de la biserica Sf. Mormânt trebuie să rămână la locul ei. Grecii și armenii nu au reușit să găsească la vremea respectivă un acord să mute scara, iar acum ea a devenit încă un motiv de atracție pentru turiști, așa că nimeni nu mai are niciun interes să o mute. Ba din contră, poliția locală are grijă să nu fie furată.

Scara de la Sf. Mormânt, într-o imagine recondiționată de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Scara de la Sf. Mormânt, într-o imagine recondiționată de la sfârșitul secolului al XIX-lea

În anii 1981 și 1987 scara a dispărut pentru câteva săptămâni, fiind furată, dar poliția a recuperat-o și a adus-o în același loc. În anul 2009, când au avut loc lucrările ample de renovare, scara a fost mutată temporar, dar a fost pusă cu grijă în același loc, ea fiind acum simbolul statutului universal al acestei biserici.

Scara apare de-a lungul timpului în diverse pliante și fotografii, dar și în schițele mai vechi, ale secolelor trecute. Cea mai veche dovadă a existenței scării se păstrează din secolul al XVIII-lea, într-o schiță desenată în cărbune. Ori de câte ori este distrusă de vreme, armenii au grijă să încropească o nouă scară de lemn și să o pună la loc. Până la urmă, scara este un simbol al dreptului lor de posesie asupra ferestrelor.

Pe de altă parte, însă, scara de la Sfântul Mormânt este un simbol al diviziunii dintre bisericile creștine care nu reușesc să ajungă la un acord nici măcar cu privire la un obiect atât de banal, uitat de cine știe ce lucrător care a avut misiunea să repare pervazul cu secole în urmă…

Loading...