Respectând cu stricteţe calendarul ortodox pe stil vechi, gregorian, lipovenii, rușii, sârbii, ucrainienii, armenii și macedonenii celebrează sărbătorile sfinte de peste an, cu excepţia Învierii Domnului, la o diferenţă de 13 zile faţă de restul creştinilor ortodocşi. Așa se face că data de 13 ianuarie este Ajunul Revelionului pentru ei. Tot acum se celebrează Tăierea după trup a Mântuitorului, eveniment marcat în calendarul creștin-ortodox pe 1 ianuarie, odată cu ziua Sfântului Vasile cel Mare. Este vorba despre momentul în care pruncul Iisus și-a primit numele, după legea evreiască, după ce a fost circumcis, la 8 zile de la naștere.

Tradițiile religioase primează

Crăciunul și Anul Nou nu sunt doar prilej de distracţie la ortodocșii de rit vechi. Acestea sunt, în primul rând, sărbători sfinte, când se merge la biserică. Iar, din bătrâni, cuvântul lui Dumnezeu, propovăduit de Batuşka (preotul paroh), este literă de lege. Potrivit tradițiilor străbune, nu exista obiceiul de a face cadouri de Crăciun sau de a împodobi brad. Acum se face asta, datorită amalgamului de tradiții din familiile multiculturale. Potrivit calendarului iulian, Anul Nou își face debutul maiestuos abia la 14 zile distanță de cel clasic. În Ajun de An Nou, noaptea e prilej de magie pentru tinerii macedoneni. Se coc cozonacii, se mănâncă linte și carne de porc, pentru un An Nou bun și prosper. Dacă, Doamne ferește, se sparge vreun vas în Noaptea dintre Ani ori se întâmplă să strănuți e semn rău și la ei. Pe 14, de Anul Nou, se sărbătoreşte Sfântul Vasile, prilej cu care sârbii se bucură de gustul inconfundabil al prăjiturilor tradiţionale numite cesnița și „vasiliţe”. Un obicei al macedonenilor este „datul la grindă”, în dimineaţa Anului Nou, când nepoţeii merg la bunici. Acolo, primesc în dar un colacul la gât și o sorcovă în mână, apoi sunt ridicați spre cer, în încăpere, cu urale.

Bucate delicioase

Că diferă data sărbătorilor, că obiceiurile sunt altele, nu contează. Bucatele tradiționale sunt care mai de care mai fățoase și mai gustoase. Lipovenii se desfată cu “jarkovia”, o mâncare ce necesită măiestrie în arta culinară. Căci numai carnea de pe pulpa porcului se potriveşte cu mirodeniile cu care se combină castraveţii, neapărat muraţi în saramură. Nici “lapşa” nu e mai prejos. Că deh, doar muncesc gospodinele la tăiţeii fini, obligatoriu făcuţi în casă, încă din perioada postului. Este vorba despre “zeama de găină”, o supă specifică, numai pe masa de sărbătoare a lipovenilor putând fi întâlnită.

Sursa foto: srbijadanas.com