Roșcovele sau pita Sf. Ioan. Semințe uitate cu proprietăți excepționale!

roșcovele si calitatile lor exceptionale

Unele dintre fructele vechi și uitate, dar pe care nutriționiștii le laudă pe bună dreptate, sunt roșcovele. În vremurile medievale mai erau numite 'pita Sf. Ioan' și erau prețuite pentru proprietățile lor curative excepționale.

Roșcovele bine coapte au o culoare brun-roșcată și un gust dulceag. Din semințele lor măcinate se obținea o pudră gustoasă și bogată în nutrienți esențiali. Aceasta conține numeroase vitamine, calciu și fosfor, pectine și glucide simple, benefice organismului și poate fi amestecată cu făina de cereale pentru a obține aluaturi dulci.

Pudra de roșcove a fost multă vreme folosită în bazinul mediteraneean la înghețata artizanală și era recomandată de farmaciști pentru a combate afecțiunile digestive, diareea sau enterocolita. Studiile recente au demonstrat că o dietă pe bază de roșcove poate combate infecția cu bacteria E.coli, responsabilă în multe cazuri de apariția ulcerului.

Preparatele pe bază de pudră de roșcove au efect calmant asupra mucoasei gastrice, dar efect revigorant asupra sistemului nervos, fiind la fel de bune ca o ceașcă de cafea, dar fără să aibă efectele secundare ale acesteia.

Roșcovul, cultivat în Spania și Turcia

Un copac iubitor de soare și de căldură, roșcovul este cultivat încă în țările mediteraneene, în Italia, Spania, Grecia sau Turcia, dar crește și spontan în regiunile de coastă. Este unul dintre cei mai bătrâni arbori ai planetei, un supraviețuitor din timpul erelor glaciare.

Păstăile lui sunt consumate de oameni și de animale de mii de ani. Ba chiar o legendă spune că proorocul Ioan ar fi supraviețuit în deșert numai cu păstăi de roșcove, de unde le vine și numele de pâinea sau pita Sf. Ioan.

Până nu de mult, roșcovul era întâlnit și în regiunile sudice ale țării noastre, unde iernile sunt mai blânde și nopțile mai puțin geroase. Dar cultivarea lui este destul de dificilă și mulți amatori au renunțat la acest copac.

În cadrul speciei, există arbori cu flori-femelă și arbori cu flori-mascul, astfel că, pentru o producție de calitate, este nevoie de mai mulți copaci. Pe de altă parte, fertilizarea florilor-femelă este bine să se facă manual, polenizarea făcută de insecte nefiind întotdeauna de succes.

Cum trebuie cultivat roșcovul și când se culeg roșcovele

Puieții de roșcov se plantează primăvara, în lunile aprilie sau mai, când nopțile încep să se încălzească. Se recomandă plantarea mai multor puieți la distanță de cel puțin doi sau trei metri, pentru a asigura polenizarea.

Acești copaci au nevoie de un spațiu însorit, bine drenat, cu sol alcalin, nisipos și chiar pietros. Nu suportă solul acid, dar fac față cu bine verilor secetoase. Oriunde cresc lămâii, pot crește și roșcovii.

Florile apar la începutul toamnei, sunt mici și roșii și sunt grupate în ciorchini care ies direct din tulpina copacului. Păstăile se formează greu și au nevoie de un an pentru a se coace.

Din ele se poate obține pudra, care este un substitut pentru cacao și poate fi folosită deopotrivă la prăjituri, dar și la siropurile dulci.

Din siropul de roșcove amestecat cu miere se pot face caramele și acadele mult mai sănătoase decât cele din zahăr.