RONA HARTNER: ”Sunt mai degrabă originală decât excentrică”

RONA HARTNER: ”Sunt mai degrabă originală decât excentrică”

Artista Rona Hartner ne-a povestit despre atmosfera extraodinară a Parisului, oraşul în care trăieşte, cum se distrează cu fetiţa ei, dar și amintirile pe care le ţine aproape de suflet.

A trecut o bună bucată de vreme de când locuiţi în afara României. Pentru unii pare un vis, pentru dv. este o viaţă normală, doar că pe alte meleaguri?

Da, duc o viață foarte normală la Paris. Dar eu mă simt acasă şi acolo și în România. Deocamdată am o casă doar acolo, însă intenționez să îmi cumpăr una și aici, în ţară.

Care sunt cele mai plăcute momente de care vă bucuraţi în capitala Franţei?

Mă bucur atunci când deschid dimineața geamul locuinței mele din Montmartre și văd Sacre Coeur. Mă bucur seara de oamenii din parcurile din Montmartre care cântă la chitară. Mă mai bucur să merg pe cheiul Senei până în fața bisericii Notre Dame, ca să dansez tango argentinian. Îmi mai place să traversez orașul cu bicicleta, ca să dansez salsa pe cheiul Senei. E o atmosferă extraordinară în Parisul de zi cu zi. Ține cont și de faptul că în capitala Franței sunt 2.500 de spectacole pe zi (concerte, spectacole de teatru, de operă). E viață peste tot, sunt expoziții peste tot. Mi-a mai plăcut să redescopăr Parisul cu tata, care l-a văzut prima oară în viața lui în aprilie 2014. Am făcut cu el turul muzeelor și ne-a plăcut foarte mult.

Vă place să gătiţi? Fiica dv. Sumayla (6 ani) ce preferă?

Îmi place foarte mult să gătesc. Numai eu gătesc acasă, nu cumpăr niciodată semipreparate. Fac ciorbe românești, dar la felul doi sunt axată mai mult pe rață. Recunosc că am o pasiune pentru a găti rață (râde). În schimb, nu știu să gătesc și nici nu mănânc porc, pentru că îmi pică greu. Fac sushi. Și prăjituri multe, de pot să deschid mâine o cofetărie. De altfel, fiica mea mi-a zis că vrea să fie medic veterinar și să aibă o cofetărie. (râde) Noi două găsim timp aproape zilnic şi pregătim ceva dulce împreună (brioşe, prăjiturele).

Sunteţi o artistă veselă, carismatică, dar şi excentrică. Unii oameni v-au judecat greşit?

Aș zice că sunt mai degrabă originală decât excentrică. Aș putea spune că sunt excentrică, dar într-un sens pozitiv, nu sunt sărită un pic de pe fix, cum ar vrea unii să mă catalogheze. Am o limită a bunului simț. Și da, mi s-a mai întâmplat să fiu judecată greșit. Inclusiv la Cannes, când am îmbrăcat ceva mai deosebit, iar oamenii au avut impresia că o fac special ca să epatez… Eu, practic, am curaj să-mi afirm și o zonă mai originală.

Show-ul ”Te cunosc de undeva” (Antena 1) a fost o oportunitate prin care oamenii v-au observat mai bine în diferite situaţii?

Cred că oamenii te percep într-un fel mai amplu pentru că sunt momente de mare sensibilitate, de teatru, de performanță vocală și coregrafică. Oamenii au o viziune mai de ansamblu asupra artiștilor concurenți. Am avut niște performanțe foarte mari interpretându-i pe Demis Roussos și Aretha Franklin și sunt doar două exemple. Am lucrat cu mai mulți profesori, cu coach vocali și coregrafi, m-am dus la kangoo jump, am slăbit și, cu un efort suplimentar, m-am adaptat la acest show. (râde)

Căsătoria mai are vreo însemnătate în ce vă priveşte?

Da. Căsătoria este foarte importantă pentru mine. Însă trebuie să găsești o persoană care are aceeași viziune despre căsătorie, o persoană care spune adevărul și care își dă seama că în ziua de azi căsătoria este o luptă. Oamenii s-au învățat mai mult să divorțeze decât să continue un drum împreună. Harul căsătoriei, de a fi femeia unui singur bărbat sau bărbatul unei singure femei în ziua de azi este aproape ca un drum al Crucii, aproape frizează imposibilul. Eu nu cred că trebuie să ne oprim la fatalitatea asta. De aceea, aș face pasul spre căsătorie dacă aș întâlni persoana care să înțeleagă importanța acestui gest. Dacă nu, pot să stau și celibatară consacrată lui Dumnezeu.

Cu fostul soţ, Rocco (n.r.: dansator sud-american şi tatăl fiicei), ţineţi legătura?

Da, bineînțeles. Ținem legătura și eu, și Sumayla, doar că dumurile noastre sunt foarte diferite.

V-aţi întoarce în ţară?

M-aș întoarce în condițiile în care aș avea niște colaborări serioase, care să mă pună în valoare și în care să mă regăsesc din punct de vedere artistic. Mi-ar plăcea să existe o casă de producție care să dorească să-mi producă două-trei albume pe an și un videoclip, chestii care la noi nu se întâmplă decât cu anumite persoane. Dacă un anumit target nu favorizează deloc muzica independentă sau alte stiluri de muzică decât cele comerciale, înseamnă că eu nu am ce face aici. Așadar, m-aș întoarce dacă aș simți că pot să prind cheag în România și, mai ales, dacă aș ajunge la un acord cu Rocco pentru că, totuși, este foarte greu să despart copilul definitiv de tată și nu îmi doresc acest lucru.

Nu pot trăi fără…

Prietena de suflet – ”Corina Corda, colega mea de liceu, pentru metoda pe care o aplică în instituția de învățământ pe care o conduce.”

Sora mea – ”Linda Hartner, sora mea, medic la bază, care anul acesta va încheia cel de-al 24 an de studii, pentru că este genul de femeie care se implică în tot ceea ce ține de social și de uman.”

Învăţămintele bunicii – ”Bunica Elvira, de la Oltenița, care a plecat de curând la Cele Sfinte, cea mai blândă femeie pe care am cunoscut-o vreodată. S-a lăsat modelată de viață și a spus un Da! din toată inima vieții care i-a fost dat s-o trăiască, cu bune și rele. E un omagiu pe care vreau să i-l aduc astfel, să-i mulțumesc pentru exemplul pe care ni l-a dat, pentru lucrurile minunate despre care ne-a învățat și pentru amintirile frumoase pe care ni le-a lăsat.”

Loading...