„M-a înșelat fiindcă i s-a făcut milă de un alt bărbat”.

Consider fidelitatea o condiție absolut necesară în bunul mers al unei căsnicii și de aceea, după ce m-am însurat cu Maria, m-am temut mereu că ea, într-o zi, mă va înșela cu altul mai bun, mai arătos, mai nu știu cum. Poate că și aceste temeri ale mele au atras răul, căci, într-adevăr, până la urmă s-a întâmplat și ceea ce nu voiam… Evident, am fost la un pas de a da divorț, numai că lucrurile au evoluat de așa manieră, încât am iertat-o pe soția mea, dorind să-mi păstrez familia. Dar să o iau cu începutul…

M-am căsătorit cu Maria din mare dragoste și în ciuda tuturor protestelor părinților mei, care îi reproșau că nu are facultate, că este săracă și că provine dintr-o familie dezorganizată. Dar ce îmi păsa mie de toate astea, când o iubeam ca un nebun și simțeam că ea este femeia alături de care voi fi fericit întreaga viață!

În primii patru ani de căsnicie, am reușit să facem tot ceea ce ne trebuia pentru a trăi în armonie și fără grija zilei de mâine: apartament cu trei camere, mobilat modern, mașină, bani suficienți… Dar cea mai mare realizare erau cei doi copii ai noștri.

Profesional, eu eram realizat. Ajunsesem director-adjunct și câștigam foarte bine, dar și munceam până la epuizare. Din cauza programului meu încărcat, am hotărât ca Maria să stea acasă cu copiii, măcar până se duc la școală.

Soția mea părea la fel de îndrăgostită de mine ca la început, o iubeam și eu și aveam încredere oarbă în ea, de aceea veți înțelege cât de șocat am fost când am descoperit că mă înșală.

Dezastrul s-a produs într-o noapte în care eu am fost nevoit să mă prezint la serviciu – o situație de urgență. Pentru că îmi uitasem acasă niște schițe, am venit, în jur de ora unu, să le iau. Aveam cheile mele, dar ușa era blocată cu lanțul, așa că am fost nevoit să sun.

După un timp, a venit Maria să îmi deschidă, dar eu auzisem deja pași grăbiți prin casă. Nu m-am gândit la nimic rău, ba chiar mi-am cerut scuze pentru deranj. Am luat în liniște schițele după care venisem și, tocmai când să plec, am observat pe hol niște șosete aruncate aiurea. Maria era foarte pedantă, dar atunci a încercat să ascundă ,,corpul delict“ pe după niște pantofi, ocazie cu care am observat că nici aceștia, deși erau bărbătești, nu îmi aparțineau.

Într-o clipă, mi-am dat seama că se află un străin în casă. În loc să ies, am blocat din nou ușa, pe interior, și am întrebat-o pe Maria:

— Cine mai este în casă, în afară de copii?

— Ni… Nimeni! Cine să fie?! mi-a răspuns ea, bâlbâindu-se și făcându-se albă ca varul.

Am luat-o de mână și am intrat în dormitor. La prima vedere, nimic nu părea suspect, numai că, privind mai atent, am văzut ieșind de sub pat mâneca unei cămăși.

Citiți articolul integral în revista  „Povești de viață“ nr. 6, care apare vineri,  29 mai, la toate chioșcurile de difuzare a presei.

cover pov de viata