„De dragul soțului meu, i-am salvat amanta”

Nu degeaba se zice că iubirea  n-are vârstă! Eu aș adăuga însă că n-are nici minte, după cum mi-a demonstrat bărbatu-meu, care a luat-o razna acum, la bătrânețe, și, în loc să-și plimbe nepoțelul prin parc, își plimba amoreza prin pat. Poate că era mai bine să nu știu, ca să nu-mi fac inimă rea. Dar scumpul meu soț n-a fost în stare să-și rezolve singur problemele de crai tomnatic și mi-a făcut o surpriză de zile mari, scoțându-și castanele din foc cu mâna mea.

Deunăzi, viața noastră s-a întors deodată pe dos. Era duminică, pe seară. Mobilul lui Cătălin, bărbatu-meu, luase parcă foc. Suna întruna, el sărea să răspundă și ieșea din cameră. Îl auzeam vorbind apăsat, tot mai nervos. Se întorcea cu o mutră răvășită, se trântea lângă mine, pe canapea și încerca să pară interesat de filmul pe care-l vedeam împreună. Dar îl simțeam tot mai apăsat de gânduri.

— Cine-i nesimțitul care sună întruna?

— Ăăă… O clientă… Are probleme cu firma de asigurări și nu-mi poate plăti reparațiile la mașină…

— Da’ închide, dragă, nenorocitul ăla de mobil! Chestia asta poate s-o discute și mâine, nu duminică seara, când tot omul are dreptul la odihnă!

— Nu pot… E clientă veche… Lasă, uită-te la film! Eu mă duc în bucătărie, să nu te deranjez, mi-a zis el după al cinci­lea sau al șaselea telefon și a plecat de lângă mine.

Eram prea absorbită de film ca să-mi dau seama de starea lui de agitație. Nici n-avea motive de îngrijorare, de altfel. Atelierul lui auto nu e mare, dar are clienți buni și-i aduce bani destui. Abia când s-a terminat filmul mi s-a părut ciudat că n-aud nicio mișcare; am închis televizorul și m-am dus în bucătărie.

Cătălin ședea la masă, cu capul în mâini, roșu ca focul la față, și tremura.

Citește articolul integral in revista Povestea mea nr. 21, săpămâna aceasta,  la toate chioșcurile de difuzare a presei.

cover PM 21 (2)