Puterea rugăciunilor, leac pentru suflet

Puterea rugăciunilor, leac pentru suflet

Creştini, musulmani, hinduşi sau budişti, indiferent de religie, învăţăm să ne rugăm şi să ne întărim sufletul prin rugaciune, speranţă şi credinţă. În clipele grele, dar şi în momentele fericite, rugăciunea ne însoţeşte şi ne dă putere.

Rugăciunea aduce alinare, ne ajută să găsim echilibrul sufletesc şi să căpătăm mai multă încredere în noi înşine. Murmurată în gând, rostită în şoaptă sau cântată pe acordurile unei melodii, rugăciunea trebuie să fie mai mult decât o dorinţă sau o rugăminte îndreptată către Dumnezeu. Credincioşii ştiu că rugăciunea nu aduce niciodată foloase materiale şi nu pune condiţii voinţei divine. Duhovnicii ne învaţă să ne rugăm pentru sufletul nostru, pentru iertarea păcatelor, pentru sănătatea noastră şi a celor dragi.  Studiile ştiinţifice din ultimii ani arată şi ele că rugăciunea are certe beneficii asupra echilibrului mental, sufletesc şi asupra sănătăţii.

Cuvinte de leac

Dr. Herbert Benson, profesor asociat la Harvard şi autorul studiului „Religia şi Sănătatea”, şi-a dedicat o bună parte din activitatea sa ştiinţifică rugăciunii şi forţei pe care o exercită acestea asupra psihicului uman. El a pus accentul pe meditaţia budistă, dar a extins studiul şi asupra rugăciunilor practicate de catolici, protestanţi sau ortodocşi. În opinia sa, repetiţia cuvintelor şi a sunetelor specifice rugăciunilor are un rol deosebit de important. Pe măsură ce ne rugăm şi ne concentrăm asupra dorinţelor noastre, zonele din creier care controlează relaţia noastră cu universul înconjurător devin mai active, susţine Benson. În acelaşi timp, pierdem noţiunea timpului, ritmul cardiac încetineşte, iar tensiunea arterială scade. Cu cât suntem mai relaxaţi şi liniştiţi, cu atât rugăciunile ajută la reglarea funcţiilor organismului. De aici porneşte puterea vindecătoare a rugăciunilor, spune Benson, dar până la miracolele credincioşilor care s-au vindecat de cancer rugându-se mai este cale lungă.

Forţa credinţei şi sănătatea

Se vorbeşte tot mai mult despre faptul că numeroase boli au drept cauză dezechilibrele psiho-emoţionale, ca atare, sacrote-rapia sau vindecarea prin credinţă vine în completarea terapiilor medicale clasice. Profesorul Harold Koenig, de la Institutul Duke pentru Ştiinţe Neurologice (SUA), este convins că oamenii credincioşi, care se roagă şi merg mai des la biserică, au mai puţine probleme medicale. În general, credincioşii duc o viaţă mai sănătoasă, lipsită de vicii, fumează şi beau mai puţin şi au un program mai regulat. Din statisticile cumulate de Keonig, reiese că persoanele în vârstă credincioase au un risc de două ori mai scăzut de a suferi un atac cerebral, faţă de cei care nu acceptă nicio credinţă. Pe de altă parte, credincioşii sunt mai puţin expuşi afecţiunilor psihice şi stărilor depresive, ca atare ei beneficiază de o calitate a vieţii mai bună şi se recuperează mai repede în urma unor boli severe. Credinţa le oferă oamenilor puterea de a trece peste necazuri mai uşor, le dă o speranţă şi un sens în viaţă, ceea ce are un impact semnificativ şi asupra sănătăţii lor, concluzionează Keonig.

Alinare pentru sufletele tulburate

Cercetătorii ruşi susţin că au reuşit să măsoare puterea rugăciunilor şi că au înregistrat un fenomen cu totul neobişnuit. O echipă condusă de Valeri Slezin, de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg, a urmărit activitatea cerebrală a câtorva călugări în timp ce se rugau. Profesorul Slezin a constatat că monahii căpătau o stare de pace interioară de care beneficiem doar în timpul unui somn profund. În timpul rugăciunii, grijile se risipesc sau trec în plan secundar, importantă fiind comunicarea cu Dumnezeu şi liniştea sufletului. Astfel, rugăciunea poate contribui la ameliorarea tulburărilor emoţionale şi psihice, căci puterea ei este dincolo de cuvinte, în credinţa sufletului. „O rugăciune este un remediu puternic”, s-a declarat convins Slezin, care susţine că ea „repară structura grav afectată a conştiinţei”.
Un alt studiu asupra activităţii creierului în timpul rugăciunii a fost întreprins de fizicianul american dr. Jerome Stowell. Echipa lui a înregistrat activitatea neuronală a unei femei care se ruga la Dumnezeu pe patul de moarte. Spre surprinderea lor, activitatea cerebrală a pacientei a fost de 55 de ori mai mare decât puterea unei staţii radio. Stowell, care era ateu, s-a convins că omul a fost dăruit cu puterea de a comunica cu Dumnezeu, de a-I trimite gândurile şi rugăciunile sale, dar tot mai mulţi dintre noi am uitat să ne folosim de acest har.

SFATURI DUHOVNICEŞTI

Rugăciunea trebuie să pornească din suflet pentru a ajunge la Dumnezeu. Când te rogi, adu întâi de toate mulţumire pentru tot ceea ce primeşti, pentru lucrurile mărunte şi frumoase pe care le trăieşti, indiferent de greutăţile care te apasă. Rugăciunea nu ţine cont de ore, de zile, de sărbători sau de lungimea cuvintelor… rugăciunea se poate spune şi într-o singură clipă, dar să fie curată şi îndreptată din căinţă către Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie „lumina sufletului”, cum spunea Cuviosul Isaia Pustnicul, şi „o stare de permanentă recunoştinţă”, cum ne sfătuieşte Sfântul Ioan. Căci „trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă”, aşa cum stă scris în pravilele vechi.

Photo credit: www.prayerforprisoners.org

Loading...