O bresa care se deschide

De ce ne angajam uneori in aceasta dubla viata afectiva? Din frica de a ne angaja. Din visare – precum Emma Bovary. Din nevoia, la femei mai ales, de a lega sexualitatea de domeniul interzisului. Din nevoia, la barbati, de a scinda femeia intre rolul de „mama“ si de „tarfa“. Din incapacitatea de a lega tandretea si senzualitatea, cum spune Freud in scrierile sale.

Acestea fiind spuse, psihanalistii constata in multe dintre cazuri ca se ajunge la aceasta situatie atunci cand o bresa este deja deschisa in cuplul de baza. „Iubirea cere intalnire“, spune psihanalistul francez Didier Lauru. „Dar avem tot mai putin grija de ea, uneori fara sa vrem. Cu timpul, ne indepartam unul de celalalt. Se iveste distanta si lasa loc la altceva: altui sentiment…“ Apoi mai putem iubi doua persoane pentru ca fiica sau fiul care am fost in trecut si care era lipsit de incredere in sine, s-a schimbat. Am crescut si ne-am eliberat de interdictiile familiale.

Asa cum spune psihanalista Anne Defourmantelle, „suntem fiinte multiple, compuse din mai multe straturi sensibile. Dupa ani si ani, evoluam. Noi fatete ies la iveala, si cele vechi cad ca frunzele. Poate ca avem in noi niste potentialitati pe care nu am avut prilejul sa le experimentam, poate ca am iubit pe cineva care ne-a exploatat si pe care l-am sufocat. Daca am scapat de inhibitii, am regasit acel nivel al personalitatii noastre. Avem asteptari noi. Atunci se poate produce intalnirea. Atunci, altcineva ne va privi cand suntem pe punctul de a ne schimba“.

Citește continuarea pe Psychologies.ro

Sursă foto: www.huffingtonpost.com