Incredibil de multe sinucideri în rândul adolescenţilor, cazuri care mai de care mai şocante şi triste. Sunt doar nişte copii şi încheie socotelile cu viaţa în mod brutal, irevocabil. Problemele adolescentului nu sunt mofturi, ci izvorăsc din schimbările fizice, dar și din problemele nebăgate în seamă, dar care i-au marcat copilăria.

Unde începe drama

Dincolo de regretele adânci, se întind problemele serioase care îi aruncă în ghearele morţii. Foarte adesea, înainte de marile drame regizate în amănunt, adolescenţii emit semnale pe care, dacă le observi cu atenţie, te ajută să identifici problemele cu care aceștia se confruntă. Nu punem drobul de sare înainte, însă, întotdeauna, paza bună păzeşte primejdia rea. Drept urmare, este bine să ştii a interpreta nişte eventuale semne care prevestesc că lucrurile nu sunt în regulă cu adolescentul tău.

Şi totuşi, de ce apar problemele adolescentului?

Sinuciderea poate fi o formă de răzbunare, în cazul adolescenţilor. Simţindu-se neînţeleşi îşi curmă viaţa ca să-i facă pe ceilalţi să sufere. În trecerea lor de la copilărie la adolescenţă, tinerii se confruntă cu etape dificile. Transformarea în adult, de cele mai multe ori, nu o pot înfrunta, deoarece presupune bine ştiuta maturizare, schimbarea de percepţie. Din acest punct, el, copilul devenit adolescent, nu mai poate fi „centrul universului”, voia lui nu mai este cea supremă, persoana lui este „detronată” şi, în consecinţă, de acum încolo, nu orice doleanţă va fi executată. De aici şi uimirea noastră când aflăm unele dintre motivele uşuratice, din pricina cărora unii copii îşi iau zilele. În fond, nu este decât o pedeapsă aplicată celor despre care el ştie sigur că l iubesc, pentru simplul fapt că nu l-au lăsat să facă orice.

Nu ignora semnalele că adolescentul are probleme!

Astfel de drame pot fi evitate. Daniela Văduva, psiholog, ne împărtăşeşte din experienţa de lucru cu adolescenţii principalele semnalmente care prevestesc problemele:

  • prezenţa altor tentative, chiar dacă au fost încercări de a atrage atenţia;
  • lipsa de încredere în sine, sentimente de neputinţă, de însingurare, iar, pe acest fond, afirmaţii de genul: „nu merit să fiu iubit”, „nimănui nu-i pasă de mine”, „oricum sunt un nimic”, „mai bine mor, decât să sufăr aşa”;
  • pierderea interesului pentru activităţile care, înainte, îi faceau plăcere, izolare socială, lipsa sau refuzul de a comunica, refuzul de a primi sau a dărui afecţiune;
  • tendinţe autodistructive: lipsa poftei de mâncare, pierderi în greutate, tulburarea programului de somn, consum de alcool şi tutun în exces, ameninţări cu suicid, crize de furie sau de plâns, implicarea în activităţi periculoase, fantezii morbide;
  • lipsa unui scop, nelinişte, se simte nedorit, neapreciat, nedreptăţit;
  • perioade depresive urmate de episoade de fericire exagerată;
  • schimbări bruşte, inexplicabile de comportament sau ale grupului de prieteni.

Acționează înţelept!

Dacă identifici în comportamentul adolescentului tău vreunul dintre semnele menţionate, nu intra în panică şi acţionează cu mult tact. Dacă manifeşti brusc grijă excesivă, îl chestionezi şi devii suspicioasă, în niciun caz nu-l vei ajuta să-şi rezolve problemele, ba, din contră, acestea se vor accentua. În astfel de situaţii, nu-ţi poţi permite greşeli, aşa că e indicat să ceri sfatul unui specialist, la rândul tău.

Citește și:

Cum previi sinuciderea la adolescent

Atenție, adolescent îndrăgostit!

Așa ajuți adolescentul compexat

Sursa foto: 123rf.com