Prinţul Charles, moştenitorul coroanei britanice, împlineşte astăzi 72 de ani. A așteptat toată viața să devină regele Marii Britanii, însă există voci ce spun că acesta va ceda tronul în favoarea fiului său cel mare, prințul William.

Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor s-a născut la Londra, la 14 noiembrie 1948, fiind primul copil al reginei Elisabeta a II-a și al prințului Philip, duce de Edinburgh.

La 22 octombrie 1948, cu doar câteva zile înainte de naşterea sa, George al VI-lea, bunicul său, emisese un act prin care toți copiii Prințesei Elisabeta și ai Ducelui de Edinburgh primeau statutul de prinț regal.

La 15 decembrie 1948, a fost botezat la Palatul Buckingham, cu apă din râul Iordanului, de către arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher.

Avea 4 ani când bunicul său, George VI, a încetat din viaţă, iar mama sa, în vârstă de 25 de ani, a preluat tronul.

profimedia-0024617099SeparatorVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Anul următor, Charles asistă, împreună cu bunica şi mătuşa sa, prinţesa Margaret, la ceremonia încoronării reginei Elisabeta. Mai exact, la 2 iunie 1953, alături de bunica și mătușa sa, a participat la încoronarea mamei sale de la Westminster Abbey, devenind prinț moștenitor şi deţinător al titlurilor de Duce de Cornwall, Duce de Rothesay, Conte de Carrick, Baron de Renfrew, Lord de Isles și Prinț al Scoției, în plus față de cel de Prinț al Regatului Unit.

În anul 1957, a urmat cursurile Școlii „Cheam”, devenind primul prinţ moştenitor al coroanei britanice care este educat într-o şcoală publică. Școala Cheam, din Hampshire, printre ai cărei foşti elevi se numără şi Prinţul Philip, are o clădire minunată, aflată pe un domeniu de 26 de hectare.

În iulie 1958, regina l-a numit prinț de Wales, apoi în perioada 1962-1966 a parcurs Școala „Gordonstoun” din Scoția, iar anii petrecuţi acolo nu se numără printre amintirile sale preferate.

În anul 1966, s-a înscris la „Greelong Church of England Grammar School” din Melbourne (Australia), de unde a obţinut licenţa, în anul 1970.

Primul membru al familiei regale care a obţinut o diplomă de la Universitatea Cambridg, lui Charles îi este oficializat la 1 iulie 1969 titlul de prinţ de Wales, într-o ceremonie grandioasă și i s-au încredințat simbolurile rangului – sabia, sceptrul și inelul cu ametist ce simboliza căsătoria prințului cu țara -, iar în februarie 1970, și-a ocupat locul cuvenit în Camera Lorzilor.

În martie 1971, îşi începe pregătirea militară, la Colegiul Regal „Air Force” din Cranwell, apoi, în perioada 1971-1976, îşi continuă pregătirea la Marina Regală şi la „Royal Naval Air School”, în Yeovilton.

În 1976 se înscrie la Universitatea Cambridge, unde a studiat arheologia și antropologia, însă, un an mai târziu renunţă în favoarea istoriei.

Tot în anul 1976, a fondat The Prince’s Trust prin care sponsorizează organizații caritabile și de artă.

În anii tinereţii a trăit numeroase poveşti de dragoste, printre doamnele care s-au bucurat de atenţia sa specială aflându-se Georgiana Russell, fiica ambasadorului britanic în Spania, Lady Jane Wellesley, Davina Sheffield, Lady Sarah Spencer – care era sora mai mare a Dianei Spencer, prima sa soţie, Prințesa Marie-Astrid de Luxemburg și Camilla Shand, care avea să devină, peste ani, a doua sa soție.

Pentru public, cea mai fascinantă perioada din viaţa lui Charles este căsătoria cu prinţesa Diana, un mariaj care, până la urmă, s-a dovedit a fi unul nefericit. Potrivit unei biografii publicate pentru a marca aniversarea, moştenitorul şi-ar fi dat seama că el şi viitoarea mireasă sunt incompatibili.

A simţit însă că nu poate face nimic pentru a anula nunta. Dacă ar fi rupt logodna, consecinţele ar fi fost dezastruoase”, susţine autorul cărţii, Robert Jobson, un jurnalist specializat în problemele familiei regale. Divorţul lui Charles de prinţesa Diana, moartea acesteia prematură în accidentul de maşină din 1997, la Paris, şi căsătoria prinţului, în 2005, cu Camilla au continuat să capteze atenţia lumii întregi şi i-au ştirbit din popularitate.

Charles este pasionat de arte, cultură, teatru, literatură, operă şi muzică pop. Este, de asemenea, un mare admirator al lui Leonard Cohen. Este fericit când se poate ocupa de grădinărit, îi place să-l citească pe Shakespeare, pictează în acuarelă şi a scris cărţi pentru copii.

Începând cu anul 1977, Prințul Charles a început să manifeste un deosebit interes pentru România, pentru tradiţiile şi arhitectura rurală întânite aici, implicându-se în păstrarea nealterată a patrimoniului cultural românesc. Prinţul deţine câteva proprietăți în regiune şi vizitează ţara noastră în fiecare an. Prinţul este unul dintre primii şi cei de mai de vază activişti pentru protecţia mediului, o cauză în care a început să se implice cu 40 de ani în urmă.

Implicarea sa în cauze precum lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentru susţinerea fermelor organice va fi redusă considerabil odată ce va deveni rege. Perspectiva decesului mamei sale, acum în vârstă de 92 de ani, este însă un subiect pe Charles nu doreşte să îl abordeze. În general reţinut cu dovezile de afecţiune, prinţul a făcut o excepţie notabilă, la o ceremonie prilejuită de ziua ei de naştere.

Unii dintre cei care îl cunosc spun despre print că “Are o curiozitate uriaşă despre lume, este dornic să afle tot ce se întâmplă şi de ce. Mai mult decât orice, are o ambiţie şi o putere de muncă fenomenale”, spune un fost asistent al său.

Atât prietenii, cât şi cei care nu-l simpatizează prea tare, cad de acord asupra devotamentului său pentru îndatoririle regale. Ziua de muncă a prinţului începe odată cu micul dejun – prinţul nu obişnuieşte să ia prânzul – şi se termină înspre miezul nopţii. Fostul asistent povesteşte că a primit un telefon legat de probleme de serviciu de la Charles chiar şi în ziua de Crăciun.