Există prietenia adevărată, pe viaţă?

La fel cum omul nu poate trăi fără aer, apă, hrană, aşa nu se poate lipsi de prieteni. Căci, după cum spunea Aristotel, „nimeni nu ar concepe viaţa fără prieteni, chiar dacă ar fi să posede toate celelalte bunuri la un loc“. În orice fel de situaţie ne-am afla, la un moment dat, avem nevoie de prezenţa cuiva drag în preajmă. Fie drept refugiu pentru gândurile negre ce ne bântuie sufletul, fie pentru a ne menţine în formă. Se spune chiar că într-o lume în care oamenii ar fi cu toţii prieteni, n-ar mai fi nevoie de justiţie şi nici de poliţie. După unii, cine se aseamănă se adună. Alţii cred că doar contrariile se atrag. Oricare ar fi adevărul, singura întrebare la care ne-am dori să-i aflăm răspunsul este dacă există prietenia adevărată. Şi dacă da, cum e posibil ca ea să dureze şi să-i crească valoarea în timp precum o capodoperă?

De aproape jumătate de veac, suntem mai mult decât două surori

Le vezi mereu împreună, la braţ, cu zâmbetul pe buze. Fie păşind agale pe aleile din Cişmigiul ce le trezeşte atâtea amintiri de odinioară. Fie trăgându-şi sufletul pe o bancă privind în tăcere natura. Fie la cumpărături, în supermarketul mult prea aglomerat. Ţi se pare că vin dintr-o altă lume. În ciuda calmului şi a stării de bine pe care le răspândesc în jur, Cecilia şi Teodora au trecut la viaţa lor prin multe. Dar, la 79 şi, respectiv, 81 de ani, se pot lăuda cu ceva ce mult prea puţini ştiu să preţuiască şi să păstreze în zilele noastre: prietenia adevărată. “Ne-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, la o petrecere. Am descoperit că ne ştiam din şcoală. Am depănat amintiri şi de atunci ne-am făcut un obicei din a ne vizita periodic. De acolo şi până la primul gest de prietenie nu a fost decât un pas.”, îşi aminteşte Cecilia.

Uneori, familia ne e străină

Cum s-a înfiripat o relaţie atât de specială între Cecilia şi Teodora? Cum, potrivit zicalei, “prietenul la nevoie se cunoaşte”, aşa a fost şi în cazul lor. “Erau vremuri destul de grele pentru toată lumea. Cecilia s-a îmbolnăvit. Cu greu se ajungea la un medic bun, care să te trateze bine. Ceea ce iniţial am crezut că era o răceală mai complicată, s-a dovedit a fi o sarcină extrauterină în cazul Ceciliei. Unica ei soră, care locuia în provincie, nu a putut veni să-i fie alături. Am stat lângă ea, la spital, zi şi noapte şi am am avut grijă ca de un copil. Când şi-a revenit, mi-a mulţumit plângând şi atunci am jurat că orice s-ar întâmpla vom rămâne una lângă cealaltă mereu.”, spune Teodora zâmbind. Amândouă au rămas văduve în acelaşi an, 1990: “Aşa a vrut Dumnezeu, să ne părăsească soţii în acelaşi timp şi să nu apuce şi ei libertatea. Şi eram cu toţii atât de fericiţi că am scăpat de comunism!”.

Nu trebuie să apleci urechea la gura lumii

“Multă lume ne întreabă cum de nu ne-am plictisit. Chiar şi fiica mea spune în glumă că nu înţelege ce tot avem să ne mai spunem, după atâţia ani în care nu a fost zi să nu vorbim măcar câte jumătate de oră la telefon dacă nu a fost posibil să ne vedem. Mereu ne găsim preocupări. Înainte să plece soţii pe lumea cealaltă, petreceam concediile împreună, mergeam în staţiuni, la iarbă verde, la pădure… Sunt clipe din viaţă pe care nu le-am împărtăşit nici cu sora mea.”, povesteşte Cecilia. Dar parcă totul sună prea frumos ca să fie adevărat. Nu a existat nicio sămânţă de ceartă în atâţia ani?

Teodora îşi aminteşte: “O singură dată am fost pe punctul de a distruge prietenia noastră. Asta se întâmpla acum vreo 35 de ani. Intrigile unei prietene comune, Tamara, aproape că au reuşit să ne separe o perioadă. Eram mai reci şi păstram distanţa. Spunea amica noastră că între Cecilia şi soţul meu ar exista ceva. Eu nu simţisem nimic de acest gen, însă un sâmbure de bănuială mi-a încolţit în suflet. Tamara era divorţată şi, de fapt, ea râvnea mai mult la răposatul meu soţ. Chiar el mi-a mărturisit şi m-a rugat s-o îndepărtez. De atunci, după un lung şir de scuze şi regrete, peste prietenia dintre mine şi Cecilia nu s-a mai abătut niciun nor.”

O prietenă ţi-e aproape înaintea oricărei rude

Aveau o mulţime de amice până să se găsească una pe cealaltă. Însă abia acum îşi dau seama că, până să se întâlnească, habar nu aveau ce înseamnă prietenia adevărată. “Tot ce înţelegeam eu prin prietenie era să ne întâlnim la o cafea, să petrecem, să ieşim cu familiile, să stăm la o mică bârfă… Chiar nu simţeam spiritual acela de prieten care face orice.”, povesteşte Elena.

Mioara are 56 de ani. Păţită, de-a lungul timpului, cu amiciţia a tot felul de pretinse prietene, se cam săturase să se apropie de cineva. Păstra, împreună cu soţul ei, câteva relaţii, dar evita să se mai împrietenească cu oricine. “Într-o zi, în urmă cu 15 ani, s-a mutat lângă noi o familie de tineri. Erau atât de stângaci şi neîndemânatici! Când au băgat mobile în apartament au distrus pereţii de pe palier şi şi-au zgâriat şi lucrurile din casă. La început, pândeam şi râdeam. Apoi am mers cu soţul să-i ajutăm. Dar le-am şi tras o ceartă pe cinste, fiindcă noi tocmai achitaserăm cheltuielile pentru renovarea scării. Săraca Elena a început să plângă.”, îşi aminteşte Mioara râzând cu poftă.

Poate fi și mamă

Pe de altă parte însă, Elena a găsit în Mioara sufletul mamei ei, care se stinsese din viaţă. De la împrumutatul unor oale sau al unui strop de ulei, au ajuns nedespărţite: „De la Mioara am avut de învăţat multe. Pot să spun cu mâna pe inimă că datorită ei am devenit femeie cu adevărat. Ea m-a ajutat să trec peste câteva hopuri grele în căsnicie şi să fiu şi în ziua de azi alături de soţul meu. Nu o dată a gătit şi pentru mine, ştiind că eu nu prea mă pricepeam şi nu aveam nici prea mult timp.

Eu în schimb, am ajutat-o la treburile casnice atunci când a fost internată în spital şi în perioada de convalescenţă. Ne separă doar uşile de la apartamente. În rest, suntem mereu împreună, peste tot. Nu avem de ce să ne certăm şi nici să ne invidiem. Iar fiica mea are, la rândul ei, în Mioara, cea mai bună prietenă de suflet la vârsta adolescenţei. Nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit o asemenea prietenă.”

Un prieten adevărat îţi vindecă sufletul atunci când te ţine de mână la greu.

Sursa foto: Shutterstock

Vezi și cele mai frumoase citate despre prietenie