Prescura, pâinea sfântă de la împărtășanie

Prescura, pâinea sfântă de la împărtășanie

În tradiția creștină, pâinea este trupul lui Iisus, așa cum vinul roșu, este sângele lui, jertfit pe cruce. Cine aduce la biserică pâine și vin, aduce o ofrandă de suflet pentru toate binefacerile primite de la Domnul. Și iată ce reprezintă prescura pentru credincioșii creștini.

 

Prescura este, înainte de toate, pâinea liturgică din care preoții pregătesc sfânta împărtășanie și sfânta anafură. Dar semnificațiile ei sunt mult mai ample, iar istoria ei este la fel de surprinzătoare și de bogată precum istoria colivei sau a apei sfințite.

Derulând timpul înapoi, în vremurile în care creștinismul în spațiul dunărean se baza pe vechea limbă greacă, termenul prescură a fost moștenit de la grecescul 'prosfora', care înseamna jertfă, ofrandă sau dăruire.

Un obicei care vorbește despre generozitate

Încă din secolele I sau II după Hristos, creștinii au început să aducă în biserică pâine și vin, bunurile lor cele mai de preț de la masă. Apostolii propovăduiau generozitatea lui Iisus și spuneau adesea că pâinea este trupul lui dumnezeiesc, care s-a întrupat pe pământ.

Pâinea era o adevărată delicatesă la mesele creștinilor, oameni modești și săraci, dar care aveau puterea să fie mult mai generoși decât mulți avuți. Cine putea să coacă o pâine și să o aducă la biserică, aducea o ofrandă din care se înfruptau toți credincioșii veniți să asculte slujba.

Cu timpul, pâinea pe care o coceau special pentru biserică s-a transformat într-unul dintre cele mai frumoase obiceiuri creștine, iar oamenii l-au îmbogățit cu simboluri pline de semnificații.

Cum se face prescura și ce simboluri poartă

Pâinea destinată bisericii trebuie să fie cât mai simplă, așa cum era masa unui creștin în vremurile biblice. Se folosește doar apă caldă, făină și drojdie. Pâinea se lasă la dospit și se modelează în forme mici și rotunde.

Înainte de a o pune în cuptor, trebuie imprimată cu literele și simbolurile creștine care amintesc de Iisus, de Maica Domnului și de cei 12 apostoli. La începuturi, creștinii foloseau litera M, de la mamă, și litera Theta care era folosită în denumirile date lui Dumnezeu.

Cele două litere stilizate se imprimau cu o pecete de metal în stânga pâinii. În partea dreaptă erau imprimate 9 triunghiuri care îi reprezentau pe cei mai importanți apostoli și arhangheli, precum și cohorta de îngeri din Rai. Triunghiul nu este întâmplător ales, pentru că el este simbolul Sfintei Treimi, Dumnezeu, Fiul și Maica Sfântă.

La mijlocul prosforei sau prescurei vechi se imprima un șir de silabe pe care creștinii le-au păstrat și le cunosc până azi: IC (Iisus), XC (Cristos), NIKA (Învinge). Aceste inițiale sunt dispuse câte două în pătrat, așa cum se obișnuiește să se facă și azi prescura.

Ce forme trebuie să aibă prescura

Pâinea aceasta liturgică este întotdeauna rotundă, indiferent de mărimea ei. Cercul, alături de triunghi, este cealaltă formă geometrică asociată cu Dumnezeu, care este Totul, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, noțiuni care nu pot fi exprimate altfel decât printr-o formă circulară fără sfârșit.

Pe de altă parte, forma rotundă a pâinii reprezintă lumea și pământul, pentru care Dumnezeu și-a jertfit Fiul. De cele mai multe ori, prescura este făcută din patru pâinișoare rotunde dispuse sub formă de cruce, reprezentând cele patru zări ale lumii, dar și cele patru brațe ale crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Se mai poate face prescura și cu cinci pâinișoare, sub formă de floare, cum este ea cunoscută în popor. Dar simbolistica ei nu are nimic de a face cu florile, ci cu cele cinci pâini pe care Iisus le-a înmulțit în deșert, împreună cu cei cinci pești, pentru a potoli foamea mulțimii.

De asemenea, o formă des întâlnită pentru prescură este cea cu trei pâini, simbolizând Sfânta Treime.