Există și părți bune la Pokemon go. De exemplu, faptul că îl provoacă pe copil să facă mișcare. Dar sunt și pericole la care se poate expune. Cel mai important punct negativ îl dezvăluie psihoterapeutul Cristina Ion-Rădulescu: faptul că dă dependență, ca toate jocurile video, de altfel. Nici nu e de mirare că șapte din zece jucători folosesc zilnic aplicația. Iar orele petrecute urmărind monstruleții pe smartphone depășesc cu mult numărul maxim de timp pe care un copil ar trebui să-l petreacă în fața unui ecran, și anume două ore. Mai vorbim de faptul că e tentat să chiulească de la școală pentru a juca?

De ce Pokemon go îi atrage pe cei mici

Noutatea jocului Pokemon go îi face și pe cei mici să nu-și mai lase telefonul mobil din mână și să umble pe străzi. Este vorba de ”realitatea augumentată”. Dacă până în prezent, mediul înconjurător al unui joc video era tot o animație generată artificial pe care o vedeau pe ecran, acum acesta este chiar lumea reală. Jucătorul trebuie să caute personaje virtuale care se găsesc în anumite locuri reale. Practic, folosind o hartă, camera video și GPS-ul unui smartphone, utilizatorul „vede” pokemonul pe stradă, în parc și în alte locuri din oraș. Atractivitatea constă și că trebuie ”să vâneze” creaturile, iar acesta este un instinct adânc înfipt în fiecare om. A, și încă ceva: știai ce înseamnă Pokemon? Formularea vine din limba engleză – ”pocket monster” (monstru de buzunar).

Pokemon go invită copiii să piardă timpul

Pokemon go ”invită copiii să-și piardă timpul. În plus, stimulează comportamente de tip autist. Uneori, îi provoacă să mintă. Dacă s-au expus la pericole în timp ce căutau pokemoni, vor încerca să ascundă asta părinților”. Acestea le constată specialistul, care continuă să enumere dezavantajele jocului: ”nu stimulează din punct de vedere cognitiv. Din contră, îl acaparează pe perioade mari de timp. Astfel, el nu mai face nimic altceva”. Câteva cazuri, izolate ce e drept, arată că unii utilizatori uită repede că realului nu i se pot aplica toate regulile virtualului. Unii jucători chiar au murit în timpul ce căutau pokemoni, pentru că nu au fost atenți la pericolele reale din jurul lor.

Jocul are și părți bune

Jocul le dă motive sedentarilor să iasă din casă și să facă mișcare. Ca urmare, poate preveni obezitatea. În plus, ”poate fi stimulant pentru persoanele care suferă de tulburări anxioase, deoarece le forțează să accepte noi tipuri de provocări”, observă specialistul. Realitatea augumentată, cea care stă la baza jocului, este folosită deja în medicină pentru a trata anumite tulburări de natură psihologică. De exemplu, depresia, anxietatea, fobiile și tulburările de stres posttraumatic. Pokemon go le oferă persoanelor suferinde o structură clară, care potolește anxietatea și le dă o motivație de a relua anumite activități. În plus, oferă suficiente stimulente și recompense imediate (puncte câștigate) pentru a-i impulsiona să depășească starea de oboseală sau de inerție. Totodată, cu ajutorul jocului, încep să interacționeze cu oamenii. Dar trebuie multă atenție: Pokemon go poate genera episoade psihotice la persoanele care au o dificultate de a separa fantezia de realitate.

Impune-i reguli clare când joacă Pokemon go

Îți poți lăsa copilul să joace, dar ar fi bine să-l însoțești la ”vânătoare”. Mai poți stabili cu el niște cristina-radulescu-ion-psiholog

eguli clare, legate de timpul petrecut cu această activitate, de locurile unde are voie să meargă. De asemenea, propune-i și alte activități pe care trebuie să le îndeplinească înainte de a căuta pokemoni. De exemplu: să-și termine temele, să-și facă ordine pe birou, să facă niște cumpărături etc. Îl poți ajuta și să-și caute un alt hobby care să îl pasioneze. Dă-i și exemple de știri despre persoane care și-au pus viața în pericol căutând pokemoni și discută cu el despre acele situații, pentru a fi sigură că el nu va proceda așa.”

Citește și:

5 reguli care îi garantează siguranța pe internet

Jocurile video, bune sau rele pentru copii?

Sursa foto: 123rf.com