În pelerinaj la bisericile rupestre

În pelerinaj la bisericile rupestre

Bisericile rupestre datează pe teritoriul ţării noastre încă din zorii creştinismului. Ele serveau drept tainiţe pentru icoanele făcătoare de minuni, dar şi drept adăposturi în calea năvălitorilor. Corbii de piatră şi Mănăstirea Nămăieşti sunt unele dintre cele mai spectaculoase, mustesc de legende şi sunt adevărate bijuterii ale patrimoniului naţional.

corbii de piatra site

Intrarea văruită în alb a bisericii de la Corbii de Piatră (foto: Adina Stănilă)

 

Cum te apropii de Corbi, deasupra satului înecat de verdeaţă, te întâmpină fruntea lată de piatră a unui deal pleşuv şi rotunjit de ape. Ca un ochi fără somn, intrarea în mănăstirea Corbii de piatră păzeşte de duhurile rele casele din vale. Poarta de la piciorul dealului stă mereu deschisă şi te invită să urci poteca spre grota săpată în piatră. Treci cu grijă pragul, pleci capul să nu te loveşti de tavan şi ochii îţi fug imediat spre altarul auster. În faţa lui, două postamente de lemn susţin icoanele Sfintei Fecioare. În lumina difuză, abia întrezăreşti chipurile sfinţilor atinse de trecerea vremii.

 Cea mai veche biserică românească

Documentele spun că este cel mai vechi lăcaş de cult din Ţara Românească şi că pictura a fost făcută pe la 1500. Grota exista din vremuri străvechi, dar a fost lărgită, la 1100, de localnicii care încercau să îşi apere credinţa în faţa năvălitorilor turci. „Prima dată era o mică uşă în colţul dinspre nord pe unde se intra de-a buşilea. La început era ca o peşteră, nu era geam, nu era uşă, nu era nimic. Peretele pe care este acum fereastra s-a dărâmat tocmai la o slujbă de Înviere, dar nu s-a întâmplat nimic', îmi spune Filofteia Damian, bătrâna care are grijă de biserică. Victime n-or fi fost, dar pictura de pe perete s-a pierdut pentru totdeauna. Nimeni nu s-a interesat de soarta icoanelor din grotă pentru care nici până azi nu au fost găsite fonduri să fie restaurată.

 Numai vara se ţin slujbe la Corbii de Piatră

Viaţa monahală, întreruptă în vremea comunismului, a fost reluată din 2003. Călugării trimişi aici au reuşit să cureţe peretele peşterii de mucegai şi să stăvilească infiltrarea apei prin stânca poroasă. „Numai vara se ţin slujbe, iarna nu se poate pentru că nu avem voie să facem căldură, să nu stricăm pictura', îmi mai spune tanti Filofteia. Oricum, biserica îngustă nu poate primi mai mult de 20 de credincioşi. Vara, ascultă slujba şi de afară iar cei mai mulţi se adună la hramul mănăstirii de ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, când părintele pregăteşte pachete cu pomană pentru nevoiaşi.

 Icoana făcătoare de minuni de la Nămăieşti

Tot de la 1500 este atestată şi biserica din Nămăieşti, din apropiere de Câmpulung. Prin locurile acestea, se spune că ar fi poposit chiar Apostolul Andrei în căutarea unui slujitor de-al lui Zamolxis pentru a-i propovădui cuvântul Domnului. Cum n-a găsit pe nimeni, s-a întors către tovarăşii lui şi le-a spus „Nemo est' („Nu este nimeni') – de aici se pare că vine numele satului şi al mănăstirii. O legendă a locului spune că biserica a luat fiinţă după ce trei ciobani ar fi găsit în peşteră o icoană a Maicii Domnului. În timp ce se aflau cu oile la păscut, au înnoptat chiar pe culmea dealului sub care este săpată grota. Fecioara li s-a arătat în vis şi le-a poruncit să facă aici lăcaş de închinăciune. Icoana străveche a Maicii Domnului supravieţuieşte şi azi, în strai nou de aur, şi face minuni în sufletul celor care cred cu adevărat, spune tânăra măicuţă Agnia, care crede cu tărie în puterea Binefăcătoarei.

 Mănăstirea are poruncă să ţină 33 de suflete

La mănăstire îşi duc traiul în ascultare 26 de măicuţe. Numărul lor nu trebuie să depăşească 33, cum a poruncit Sfânta Maria în visul celor trei ciobani. Chiliile din jur, bine îngrijite şi acoperite de flori, sunt construcţii moderne, aşa cum este şi intrarea în biserică. Mănăstirea poartă două hramuri, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pe 21 noiembrie, şi Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Sfintele Paşti. Cum pereţii de piatră nu pot fi pictaţi, întreaga biserică este înveştmântată în icoane, unele din ele măiestrit lucrate în argint sau ţesute cu fir de aur, altele atât de vechi, că merită să facă parte din patrimoniul naţional.

 Alte lăcaşuri de cult adăpostite în peşteri

Peştera Sfântului Andrei din judeţul Constanţa este primul lăcaş creştin de închinare de la noi. După 1990, biserica a devenit un adevărat Bethleem al românilor, la care se adună zeci de mii de pelerini, nu numai din ţară, dar şi de peste graniţe.

La izvoarele Ialomiţei, în faţa peşterii care poartă numele râului, voievodul Mihnea cel Rău a ridicat o mănăstire în secolul XVI. Credincioşii merg astăzi să aprindă câte o lumânare la „piatra altarului unde, în vremurile vechi, călugării săvârşeau ritualuri sfinte.

Biserici în peşteri sunt şi la Butuceni, pe Valea Răutului, unde se păstrează peste 100 de încăperi monastice creştine în grotele săpate de ape.

În judeţul Vâlcea, cel mai vechi monument istoric din Peştera Liliecilor este bisericuţa Ovidenia, ridicată pe la începutul secolului al-XIII-lea.