Consumerisul a atacat și ultima redută – dragostea. Pare că numai în vise să mai existe iubire adevărată și la cei foarte puțini care se încăpățânează să creadă în ea. În rest, sunt tot mai mulți indivizi care caută ”să se bucure de beneficiile pe care le aduce căsătoria, fără a-și asuma angajamentul pe care îl presupune aceasta”, cum spune un renumit expert american în relații umane, Anthony Buono.

Coabitarea pentru o perioadă în loc de căsătorie

Practic, tinerii știu că au o flexibilitate mult mai mare a vieții de cuplu, existând posibilitatea coabitării pentru o perioadă, urmând ca să decidă în viitor ce va fi (căsătorie, coabitare permanentă, relație deschisă, despărțire). Totuși, independența și individualismul promovat de societate pe de o parte, și confortul pe care pare să-l dea concubinajul pe de alta ne pot oferi iluzia că nu avem nevoie de suportul emoțional, social și legal al unei căsătorii”, observă psihoterapeutul Tedy Creștin avertizând: ”chiar dacă acum avem o libertate mult mai mare, nu întotdeauna reușim să o folosim cu succes”. Rezultatul? Este un fapt dovedit statistic ca oamenii aleg să se căsătorească mai târziu sau chiar deloc. Cu sau fără legătură cu acest fapt, depresia ajunge o afecțiune foarte des întâlnită. Oamenii se plâng de singurătate, dar mulți evită să se apropie prea tare de cineva.

Așteptări prea mari de la căsnicie

Printre cauzele acestui fenomen se află cu siguranță modificările care au apărut în societate în ultimii 25 de ani. ”Așteptările în ceea ce privește o legătură pe termen lung sunt mult mai mari decât cele ale parinților nostri. Foarte mulți tineri doresc să experimenteze mai mult viața fără obligații, urmând să se implice într-o relație serioasă sau într-o căsătorie după ce se consideră maturi psihologic și profesional”, spune Tedy Creștin. Dar după aceea își găsesc mai greu un partener stabil sau nu mai pot să rămână într-un cuplu din cauza pretențiilor prea mari sau a faptului că s-au obișnuit să trăiască singuri.

Amânarea căsătoriei

Psihoteraputul își amintește că o pacientă a motivat faptul ca nu s-a căsătorit până la vârsta de 35 de ani, deoarece a dorit să își termine doctoratul și să fie independentă financiar. Un alt pacient necăsătorit, aflat în jurul vârstei de 40 de ani, susținea că nu a găsit femeia potrivită deși este deschis și doritor să încheie un mariaj. După câteva ședințe, a conștientizat că are o “listă foarte mare de cerințe” de la o viitoare posibilă mireasă, ceea ce face foarte dificil procesul de căutare. Specialistul a mai întâlnit des situații în care oamenii reușeau să își găsească un partener, dar care nu îi satisfăcea pentru că cei doi aveau așteptări diferite de la relație și nici unul nu dorea să cedeze. De exemplu, într-un cuplu care coabita de cinci ani, femeia credea că se află doar într-o primă fază înaintea căsătoriei, dar bărbatul avea rețineri în ceea ce privește mariajul, cu toate că nu dorea să se despartă de ea. Cu ajutorul terapiei de cuplu și a unei comunicări mai bune, au reușit să înțeleagă mai bine ce își dorea fiecare și au putut lua o hotărâre despre ce se va întâmpla în viitor.

psihoterapeut Tedy Creștin, Tel: 0726.852.395

Psihoterapeut Tedy Creștin, Tel: 0726.852.395

Dorințe diferite = frustrare

În teorie, un cuplu care coabitează se poate desparți mai rapid, nefiind legat de birocrația și complicațiile unui divorț sau de conștiința jurământului în fața altarului. Deși reprezintă o implicare serioasă, concubinajul semnalizează că mebrii cuplului nu sunt încă pregătiți pentru o declarare socială și pentru a-și asuma faptul că vor rămâne tot restul vieții împreună. Avantajele ar putea fi posibilitatea de a experimenta dinamica vieții în doi fără o presiune legală sau contractuală. Dezavantajele ar putea fi neimplicarea psihologică totală, menținerea idealului că ar putea găsi pe cineva mai bun sau instalarea unei obisnuințe care nu va lăsa conviețuirea să se dezvolte într-o căsătorie, ceea ce este frustrant dacă unul din parteneri dorește acest lucru.”