Simptomele acestei boli sunt uşor de identificat. Debutul paradontozei este discret şi nedureros. Simplele sângerări ale gingiei la periaj, mirosul neplăcut şi depunerile de tartru sunt primele semne. Netratată la timp, afecţiunea continuă cu mobilitatea dinţilor, ei se mişcă din ce în ce mai mult, apoi sensibilitatea exagerată a acestora la diferenţe de temperatură, reducerea osului, retracţia gingivală, iar în ultimele faze produce chiar pierderea dinţilor şi a osului din jurul acestora.

Dacă boala este depistată la timp, tratamentul paradontozei constă în eliminarea completă a plăcii bacteriene de la nivelul dinţilor şi rădăcinilor acestora. Altfel, în funcţie de severitatea bolii, stomatologul trebuie să împiedice distrugerea osului, să controleze infecţia şi, în final, să prevină mobilizarea şi pierderea dinţilor. Implanturile dentale sunt soluţia finală, atunci când dintele nu mai poate fi salvat, susţine Dr. Ionuţ Leahu, medic stomatolog.

dr-ionut-leahu-despre-paradontozaUnii cred că paradontoza afectează persoanele trecute de prima tinereţe. Nimic mai neadevărat. 18, 20, 25 de ani, sunt vârste la care este din ce în ce mai des diagnosticată. Potrivit unui studiu realizat de o clinică privată din Capitală, peste jumătate dintre pacienţii cu paradontoză au sub 45 de ani. Mai exact, 7% nu au împlinit încă 25 de ani, iar 28% au între 25 şi 35 de ani. Cifrele plasează România în topul clasamentului european. Îngrijorător este că doar 8% dintre aceştia se tratează, cei mai mulţi, 5 din 10, fiind cei cu vârste între 26 şi 45 de ani. Pentru primele faze ale bolii, tratamentul nu este unul costisitor, dar este unul de lungă durată, până când medicul se asigură că totul este bine. După vindecare, însă, trebuie să mergeţi la medic pentru un detartraj şi un periaj profesional, măcar o dată pe an, dacă nu la 6 luni, aşa cum recomandă ultimele cercetări în domeniu.

Foto: Pixabay