(P) Tradiții și superstiții despre deces – ce faci și ce nu faci în astfel de cazuri

(P) Tradiții și superstiții despre deces – ce faci și ce nu faci în astfel de cazuri

Înmormântarea la români este un lung șir de tradiții, superstiții și dogme bisericești ce redau în cele din urmă ceea ce ai voie să faci și ce nu ai voie. Există o cultură bine implementată din acest punct de vedere și pare că nu iese nimeni de sub semnul acestora. Poate pentru că moartea este încă un subiect tabu, se asociază cu tot felul de temeri astfel că se generează gânduri și frustrări despre ce trebuia să faci și nu ai făcut.

În orice caz, pentru liniștea celor rămași, a familiei îndoliate, pentru liniștea sufletului celui plecat se obișnuiește a se păstra același cadru tradiționalist al privegherii și înmormântării.

Tradiții la deces – între trecut și prezent

Încă din primele momente ce survin după deces se impune un comportament solemn. Defunctul era spălat cu apă curată și apă sfințită de la biserică, iar înainte de a fi depus în sicriu se tămâia. Acum însă acest lucru nu se mai practică din simplul fapt că o firmă de pompe funebre preia toată misiunea de toaletare și îmbălsămare. Așa spune legea, așa este de preferat, astfel că în primele momente de după deces trebuie declarat, consemnat decesul după care se decide și specialistul care să se ocupe de pregătirea defunctului.

În zilele noastre pare mai simplu ca oricând să se facă asta, în condițiile în care se recurge la agenția cea mai apropiată, la servicii funerare sector 3 sau în orice zonă se află solicitantul, pentru a simplifica cât de mult procedurile ținând cont de timpul util de acțiune.

Se obișnuia de asemenea a se pune în mâinile sau buzunarele defunctului tot felul de obiecte. Unii amintesc despre bani, pentru plata vămilor. Acest obicei are rădăcini străvechi căci celebra vorba „a da ortul popii” ce înseamnă a muri se referă întocmai la banii ce se plăteau pentru înmormântarea cuiva; de asemenea, în era străveche se obișnuia ca pe fiecare ochi să se așeze câte o monedă care avea să fie plata pentru trecerea spre cealaltă lume.

Acum însă, după ce defunctul este toaletat și depus la capelă, familia nu se mai preocupă de alte pregătiri vis a vis de acesta. Sicriul și toate accesoriile necesare vor fi alese din cadrul agenției de pompe funebre, simplificând treaba familiei.

Pentru ritualul de înmormântare existau de asemenea tot felul de practici. Să se dea jos doliul, să se spargă un vas la ieşirea defunctului pe ușă, să se ofere pomană peste sicriu etc. Multe dintre ele încă sunt dorite a fi respectate, însă numai când depunerea sicriului are loc la casa defunctului, de regulă pentru cei din zone rurale sau care stau la casă.

Transportul funerar în trecut era de asemenea unul ce avea legătură cu tradițiile și simbolurile diverse. Spre exemplu se obișnuia a se recurge la o caleașcă, mijlocul de transport de acest gen fiind de bază în trecut. Însă se împodobea corespunzător, cu toate coroanele ce erau primite în perioada de priveghere. Caii mergeau la pas, de preferat pe drum drept, pentru că se credea că astfel și călătoria sufletului va fi una lină.

Acum însă când vine vorba de transportul funerar se alege o firmă de pompe funebre dotată corespunzător. Mașina pentru transportul defunctului este una specială şi dispune de șofer profesionist.

Ce nu ai voie să faci

Conform acelorași tradiții se consideră că fiind membru de familie nu ar trebui să deplângi moartea. În trecut acest lucru era o obligație socială, astfel că existau bocitoare care compuneau versuri speciale pentru defunct. Acum nu se mai practică, dar se consideră că a jeli moartea este o manieră prin care nu îi lași sufletul să facă marea trecere, spre lumea de dincolo.

De asemenea, sunt voci ce spun că nu ai voie să saluți pe cei prezenți la un priveghi. Nu spui nicio formă de salut alta decât „Dumnezeu să îl/o ierte.”

Dacă defunctul este ținut în casă, pe perioada privegherii, se consideră că oglinzile trebuie acoperite. Credința populară amintește de faptul că spiritul s-ar putea speria de ceea ce vede în oglindă și ar rătăci inutil.

Nu se va decide înmormântarea într-o zi de luni pentru că se consideră că fiind ziua de început ar putea coincide cu o continuitate la șirul de înmormântări dintr-o familie.

Acestea sunt doar câteva dintre superstiţiile legate de acest subiect. Însă bătrânii locului cunosc și alte variante despre ce ar trebui să faci sau nu la astfel de momente.

Loading...