1. Planul de conturi general

Întâi de toate, orice persoană care lucrează în contabilitate trebuie să cunoască foarte bine planul general de conturi contabile. Acesta este un tablou al tuturor conturilor, sistematizat sub forma unei liste, un document normativ cu privire la clasificare și codificarea conturilor. Acesta cuprinde nouă clase și numeroase conturi contabile folosite pentru înregistrarea operațiunilor și organizarea evidenței contabile. Cu ajutorul planului de conturi general pot fi urmărite toate activele și pasivele din patrimoniul unei firme. Persoanele care activează în acest domeniu nu trebuie să învețe pe de rost fiecare cont, mai ales că pot lucra doar cu unele dintre ele, în funcție de specificul activității firmei.

2. Activele și pasivele companiei

O persoană care lucrează în contabilitate trebuie să știe să facă diferența între activele și pasivele unei afaceri, elementele cheie ce reflectă în expresie valorică soldurile organizației. În acest sens, activele circulante sunt cele care reprezintă numerarul ori care se pot converti în bani lichizi pe termen scurt, ca, de exemplu, creanțele, stocurile de marfă sau investițiile financiare pe termen scurt. Activele imobilizate fac referire la bunurile pe care o societate nu le poate converti imediat în bani lichizi. În această categorie sunt incluse clădirile, terenurile, vehiculele ori mobilierul. Pasivele curente înseamnă obligațiile de plată ale unei firme pe termen scurt, acestea fiind scadente în anul următor. Pot fi incluse aici datorii către partenerii comerciali sau creditele la bănci efectuate pe termen scurt. Pasivele pe termen lung reprezintă obligațiile de plată care nu se pot lichida într-o perioadă mai mică de 12 luni.

3. Numerotarea documentelor fiscale

Un lucru important în contabilitate este numerotarea documentelor fiscale. Ce înseamnă asta? La fiecare început de an, trebuie stabilită o ordine pentru facturi, chitanțe, note de recepție, contracte sau alte documente fiscale. În acest fel, activitatea va fi fluentă, iar numărătoare va fi respectată pe tot parcursul exercițiului financiar.

4. O dată fixă de plată

În funcție de cifra de afaceri a companiei, managerul sau contabilul trebuie să fixeze o frecvență pentru întocmirea și plata declarațiilor obligatorii, facturilor și impozitelor. Practic, perioada fiscală înseamnă regularitatea cu care sunt întocmite și plătite declarațiile fiscale.

5. Balanța de verificare

În scopul verificării corectitudinii înregistrărilor contabile se folosește balanța de verificare, document ce prezintă situația operațiunilor care țin de conturile unei firme. Totodată, balanța de verificare reprezintă și instrumentul principal în baza căruia se întocmesc situațiile financiare semestriale ori anuale, respectiv bilanțul contabil, contul de profit și pierdere.

6. Închiderea exercițiului financiar

La finalul exercițiului final, contabilul trebuie să aibă în vedere inventarierea anuală, concediile de odihnă neefectuate ale angajaților sau rezerva legală a firmei. De asemenea, trebuie să ia în considerare efectuarea operațiunilor de delimitare în timp a veniturilor și cheltuielilor pentru aplicarea principiului independenței exercițiului financiar.

Contabilitatea este cel mai important departament al unei entități economice. Acesta presupune o serie de activități minuțioase, fiindcă are la bază nenumărate înregistrări, documente fiscale, operațiuni și situații excepționale ce trebuie ținute sub control pentru bunul mers al companiei.