(P) Ce putere au icoanele și de ce trebuie să ai măcar una în casă?

(P) Ce putere au icoanele și de ce trebuie să ai măcar una în casă?

Pentru creștini, icoana nu este un simplu ornament, ci o fereastră către cer prin care ne este îngăduit să vedem o parte din Raiul care ne așteaptă dacă urmăm calea cea dreaptă. Principalul motiv pentru care creștinii prețuiesc icoanele este dorința de a păstra în permanență legătura cu divinitatea.

În funcție de ceea ce reprezintă, icoanele sunt imagini pictate cu chipul lui Dumnezeu, al sfinților, sau scene biblice. Cuvântul icoană provine din limba greacă și înseamnă imagine, chip sau portret. Prima icoană ortodoxă creată vreodată se spune că a apărut chiar în timpul vieții Mântuitorului și nu este un obiect făurit de mâna omenească, ci un dar dumnezeiesc.

Care este prima icoană realizată vreodată?

Pe vremea când Mântuitorul propovăduia religia creștină, se spune că a existat un rege numit Abgar al Edesei, atins de o boală fără leac: lepra. Fiind în suferință și nădăjduind la Dumnezeu pentru vindecare, Abgar a trimis pe una din slugile sale să-L cheme pe Mântuitor pentru a-l vindeca. Dar ca măsură de precauție, în cazul în care Mântuitorul nu ar fi putut să-i îndeplinească ruga, Abgar a ales în mod special o slugă pictor ce i-ar fi putut aduce în schimb un portret al Mântuitorului.

La întâlnirea cu sluga regelui Abgar, Mântuitorul Hristos, primind mesajul celui aflat în deznădejde, a luat o bucată de pânză albă, curată, și-a spălat chipul și apoi s-a șters cu materialul pe sfânta Sa față. Și astfel, printr-o minune cerească, chipul Mântuitorului, cu fiecare detaliu al trăsăturilor sale fizice, a rămas impregnat pe bucata de material și acesta a devenit prima icoană apărută vreodată.

Iisus Hristos ar fi putut pur și simplu să urmeze sluga și să-l vadă în persoană pe cel suferind, dar nu a procedat astfel. De asemenea, istorioara nu ne relatează nici că s-ar fi lăsat pictat. Motivul pentru care Mântuitorul a ales să înfăptuiască o minune, cu toate că i-ar fi fost posibil să dea voie pictorului să-i ilustreze trăsăturile, este acela de a elimina orice suspiciune cu privire la natura Sa umană. Dacă ar fi dat voie slugii să-L picteze, necredincioșii ar fi spus că portretul Mântuitorului nu este decât o interpretare subiectivă și nu reflectă trăsăturile reale decât privite prin ochii celui care L-a pictat. Dar lăsând în urma sa un portret identic cu realitatea, secole de-a rândul oamenii de pretutindeni, dispuși să creadă în existența Mântuitorului, au avut o imagine la care să se raporteze.

Se spune că această bucată de pânză pe care Mântuitorul a lăsat-o în urma sa oamenilor, a existat până în anul 1204 când urma i s-a pierdut după jefuirea Constantinopolului de către cruciați. Dar chiar dacă Biserica Ortodoxă nu cunoaște locul unde se află în prezent prima icoană realizată vreodată, ea a servit ani de-a rândul ca model în interpretarea Feței Mântuitorului nostru Iisus Hristos și datorită ei se știe și astăzi cum a arătat chipul lui Dumnezeu întrupat.

Ce putere au icoanele asupra casei în care sunt cinstite?

Prin icoane creștinii țin treaz spiritul duhvnicesc. Ele ne întăresc credința și nădejdea în Dumnezeu și ne reamintesc faptul că El este veșnic și pretutindeni. În cărțile creștine există numeroase relatări cu privire la minunile înfăptuite de icoane.

Icoana are puterea de a scoate la suprafață lucrurile ascunse și de a proteja pe cei care se încred în puterea ei nemărginită. Există icoane care plâng pentru nedreptatea lumii și icoane care au păzit prunci neîntinați, de foc și de cutremur deoarece Dumnezeu a considerat că ei nu merită să piară.

Icoanele înfăptuiesc minuni și în casele unde nu sunt cinstite deoarece Dumnezeu apără locuințele în care există icoane. În cărțile sfinte nu puține sunt minunile descrise în care icoanele au salvat case de la dezastru doar prin simplul fapt că existau acolo.

Pentru o casă, icoana poate fi privită ca stâlpul puternic ce face legătura dintre lumea aceasta și cea cerească, apărând pe cei din jurul ei de primejdii. 

Ce icoane să faci cadou unui prieten?

Când vine vorba de cadouri, o icoană este întodeauna o alegere potrivită. Orice creștin adevărat trebuie să aibă în casa sa măcar o icoană și dacă un prieten căruia vrei să-i faci un cadou nu deține încă una, înseamnă că este timpul ca tu să iei atitudine. 

Mai presus decât orice altă icoană, în alegerea icoanei potrivite pentru un cadou, ar trebui să primeze icoanele cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ca și atunci când ne rugăm, chiar dacă avem mare nădejde la unul dintre sfinți, Biserica ne învață ca în rugăciunile noastre să ne îndreptăm gândurile și către Dumnezeu. El este mai presus de toate și nicio acțiune nu ar trebui întreprinsă fără să-i cerem ajutorul și binecuvântarea Sa.

Pe de altă parte, dacă cel pe care vrei să-l cadorisești deține deja o icoană cu Mântuitorul, icoanele cu Maica Domnului sau cu sfântul al cărui nume îl poartă prin botez sunt și ele alegeri cum nu se poate mai potrivite.

De asemenea, pentru că este un obiect sfânt, în alegerea celei mai potrivite icoane cadou nu trebui să ne ghidăm după valoarea sa estetică, ci după cea spirituală.

Icoanele, pictate după învăţătura ortodoxă, înfăţişează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului nestricăcios, înnoit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, făcând astfel de chipuri, icoane, şi cinstindu-le, nu cădem în idololatrie, pentru că tocmai chipul nestricăcios al omului înnoit duhovniceşte ne conduce la Dumnezeu, iar această stare de înnoire ne-a aşezat din nou în deplina vrednicie, cea dintâi născându-ne fii ai lui Dumnezeu' (Ioan 1, 12).

Icoanele ortodoxe sunt ușor de recunoscut după trăsăturile fizice ale sfinților pe care le reprezintă. În icoane, chipurile sfinților sunt reprezentate cu ochi blajini, dar întrebători, cu o gură ce nu a cunoscut cuvânt de judecată, cu o frunte atotștiutoare, cu o bărbie ascuțită și cu pomeți înalți ca după post și rugăciune. Icoanele nu sunt pictate pentru a înfățișa frumusețea trecătoare a acestui trup pe care îl vom lăsa în urmă, ci frumusețea veșnică pe care fiecare dintre noi o poate atinge printr-o viață cât mai plăcută lui Dumnezeu.