Ouăle încondeiate, simboluri ale tradiției și credinței

Ouăle încondeiate, simboluri ale tradiției și credinței

 

Bijuterii ale artei populare, ouăle încondeiate vestesc bucuria Învierii Domnului și ne vorbesc despre credință și speranță. Din bătrâni, se spune că ouăle scrise' de Paști vor aduce sănătate, rodnicie și belșug celor care păstrează tradiția.

Ouăle încondeiate cu simboluri mistice sau colorate au rădăcini foarte vechi. Ele reprezentau simboluri ale vieții și ale creației.

Vechii egipteni își dăruiau ouă colorate cu ocazia sărbătorilor, iar romanii celebrau venirea primăverii cu ouă vopsite.

În acele vremuri, ouăle nu erau doar simple obiecte decorative sau simboluri, ci talismane purtătoare de noroc și vitalitate.

În zorii creștinismului, când învățăturile lui Iisus și vestea răstignirii sale s-au răspândit în fostul Imperiu Roman, tradiția ouălor roșii a căpătat semnificații noi vorbind despre jertfa și sângele Mântuitorului.

Sărbătorile de Paște au inspirat artiștii populari să deseneze pe coaja ouălor simboluri religioase precum steaua, crucea sau liniile șerpuite care închipuie Drumul Patimilor.

 

Cum se scrie coaja oului pentru a obține ouăle încondeiate

Ouăle încondeiate se numesc în Bucovina ouă închistrite sau împistrite' adică scrise', iar termenii folosiți de meșteșugarii care respectă tradiția nu sunt aleși la întâmplare.

Desenele migăloase de pe coaja oului sunt mai mult decât simple elemente decorative. Ele scriu' povești cu tâlc din viața omului, necazurile și bucuriile lui, credința și pătimirea.

Adesea, se scriu' pe ouă scene din Biblie cu o încărcătură emoțională profundă, precum Bunavestirea, Nașterea sau Răstignirea.

De-a lungul timpului, simbolurile au devenit tot mai complexe, culorile mai bogate, iar finețea liniilor a atins rangul de artă.

Chiar dacă desenul și culorile au împrumutat elemente moderne, tehnica a rămas aceeași. Ouăle cele mai frumoase, albe ca laptele, se spală cu apă și sare și se golesc de conținut.

Se încălzește ceara de albine și se pregătește chișița sau penița' cu care se scrie coaja oului. Chișița este un băț plat de lemn cu un tub subțire din metal în vârf prin care trece un fir de păr de porc.

Cu ajutorul ei, se trasează liniile desenului cu ceara caldă, acolo unde se dorește să rămână coaja alba. Apoi, oul se cufundă în vopsea și se usucă. Când desenul este complet, se topește ceara și simbolurile ies la iveală.

Ouăle încondeiate: semnificații străvechi

Elementele geometrice predomină pe ouăle românești, urmate de cele religioase, de flori, păsări și animale.

Linia dreaptă verticală înseamnă viața, iar cea orizontală reprezintă moartea.

Eternitatea este simbolizată prin linia dublă, iar liniile șerpuite înseamnă apa, purificarea, dar și Drumul Crucii.

Spirala aduce aminte de timp și eternitate, iar steaua este Nașterea Mântuitorului, dar și soarele dătător de viață.

Sunt folosite și motivele folclorice, împrumutate de pe costumul popular, precum spicul de grâu sau vârtelnița.

Culorile, specifice fiecărei regiuni

Fiecare regiune, din Oltenia până în Bucovina, are modelele și culorile ei specifice. În Suceava, în comuna Brodina, gospodinele preferă culoarea roșie, simbol al vieții și al sacrificiului.

La Ciocănești, se fac ouă negre în amintirea patimilor lui Hristos.

În sudul țării, nuanțele sunt mai calde, se folosește galben, portocaliu sau verde, culori care vorbesc despre frumusețea naturii, despre rodnicie, speranță și sănătate.

Dacă pe vremuri se foloseau coji de ceapă, petale de flori și scoarță de copac pentru obținerea culorilor, azi paleta cromatică este mult mai largă, dar frumusețea ouălor a rămas neștirbită.

foto: Adina Stănilă