Otita și amigdalita netratate corespunzător pot da complicații grave

otita și amigdalita

Otita și amigdalita sunt printre cele mai frecvente afecțiuni, în special la copii. Dacă nu sunt tratate corespunzător și la timp, pot da complicații grave, precum meningita.

Deși există vaccinuri menite să protejeze copiii și să-i ferească de chinul unor afecțiuni precum otita și amigdalita și de noianul de medicamente, părinții aleg să nu-i vaccineze. Pe de altă parte, otita și amigdalita sunt de natură virală. Dar mulți părinți își îndoapă copiii cu antibiotice. Fără ca măcar să aibă un diagnostic cert și corect. Or, după cum spune specialistul ORL dr. Elia Bărbuceanu, „nu orice infectie se trateaza cu antibiotice. Antibioticele luate fara antibiogramă in aceste afectiuni sunt adesea ineficiente, iar pacientii se pot confrunta cu o agravare a bolii sau cu recidive dese. Este absolut necesar un istoric exact al bolii, pentru a se determina astfel caracterul recurent al afectiunii si, implicit, conduita terapeutica pentru care se va opta”, explica dr. Elia Bărbuceanu.

Amigdalita cronică îi chinuie pe copii

Amigdalele palatine sunt formate din țesut limfoid situat la nivelul faringelui și fac parte din inelul limfatic Waldeyer, care conține: amigdalele palatine (două la număr), amigdala linguală, amigdala nasofaringiană și tesutul limfoid de pe peretele posterior al faringelui. Amigdalita este de două feluri: acută și cronică. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni în rândul copiilor între 5 și 15 ani.

Agentii patogeni (virali sau bacterieni) pot ajunge in organism atat prin cavitatea bucala, cat si prin nas. Cand acestia se intalnesc cu celulele de aparare, incepe lupta. Prima consecinta este marirea in volum a amigdalelor. Aceasta crestere poate determina si o inrosire sau chiar aparitia unor puncte cu puroi care se pot mari pana la formarea unei pseudo-membrane cu acoperire mare. Daca amigdalitele devin din ce in ce mai dese, atunci se ajunge la amigdalita cronica. Amigdalita acuta este in general o infectie bacteriana a amigdalelor palatine.

Agentul patogen cel mai frecvent intalnit este streptococul beta hemolitic de grup A, urmat de departe de stafilococ si haemophilus influenzae. Alti agenti patogeni implicati sunt: bacteriile anaerobe, virusuri, gonococii. Amigdalita acuta este cel mai frecvent intalnita la copiii de 5-6 ani. Numeroase persoane nu prezinta simptome, dar pot transmite bacteriile. Infectiile faringelui (numite faringite) sunt in majoritatea cazurilor de etiologie virala. Diverse virusuri respiratorii – virusul gripei, in special, sunt responsabili pentru aceasta patologie, in cadrul careia apare si eritemul amigdalelor palatine, rar acoperite de secretii. Aceste infectii sunt uneori mai putin grave decat infectiile bacteriene.

Cum ne tratăm?

dr.Elia Barbuceanu

dr. Elia Bărbuceanu, specialist ORL

„Principalul simptom al amigdalitei este durerea in gat, dupa care urmeaza inflamarea si inrosirea acestora, cu depozite purulente, tuse, cefalee, durere la inghitire, febra (ce poate fi foarte crescuta la copiii mici), oboseala, durere la nivelul urechilor sau gatului, noduli limfatici mariti la nivelul gatului. Chiar daca sunt mai rare nici varsaturile, respiratia urat mirositoare si dificultatea la deschiderea gurii nu ar trebui ignorate.

Daca amigdalita este cauzata de un virus, precum virusul gripal, apar si simptomele gripale, cum ar fi rinoreea. Daca afectiunea este determinata insa de bacterii, pacientul poate prezenta iritatii cutanate sau inrosirea fetei”, spune dr. Elia Bărbuceanu de la clinica Hexi Med.  Ca tratament, se recomanda repausul la pat si administrarea de antipiretice (medicamente care combat febra) sau antibiotice, numai dupa un control in prealabil la medicul specialist. In cazul amigdalitei cronice, singurul tratament care rezolva aceasta forma a bolii este operatia, numita amigdalectomie.

Otita și amigdalita merg mână-n mână

Otitele pot fi externe sau medii. Otita medie, infecţie a urechii medii, poate fi o complicaţie a infecţiilor amigdaliene, rino-faringiene şi sinusale. De altfel, otita se numără printre bolile care recidivează cel mai frecvent. În cazul otitelor medii, atât pentru adulţi, dar în special pentru copii, aerosolii sunt o soluţie eficientă.  Totuşi, antibioterapia este cea care face diferenţa între evoluţia unei otite simple, în stadiu incipient, către otita seroasă sau către otita purulentă. De aceea prezentarea la medicul ORL-ist este importantă încă de la debutul simptomatologiei.
În cazul otitei purulente, tratamentul antibiotic este necesar, ideal după antibiograma efectuată pe secreţia din profunzimea conductului auditiv extern şi la recomandarea medicului. În caz contrar, riscurile de dependenţă sau de ineficacitate a tratamentului sunt destul de mari. Otita medie netratată corespunzător poate cauza şi otita externă. „Otita, cauzată de infecţii cu virusuri şi cu bacterii, se manifestă prin apariţia febrei de peste 38 de grade Celsius, durerii în spatele urechii şi migrenei. Pot apărea şi tulburări de echilibru sau senzaţie de vomă.
Tratamentul se administrează după efectuarea antibiogramei, care se obţine în urma analizei în laborator a conţinutului conductului auditiv extern şi constă în antibiotice. În situaţia în care apar complicaţii, iar infecţia se extinde la alte compartimente ale urechii, tratamentul clasic se asociază cu chirurgia. Netratată, otita duce la forme grave, afectând urechea medie şi pe cea internă, cu complicaţii endocraniene (meningite, meningoencefalite, abcese cerebrale), putând duce chiar la pierderea auzului”, completează dr. Bărbuceanu.

Numai medicul ORL-ist știe diagnosticul!

Diagnosticul pentru otita și amigdalită se stabileşte de medicul de familie sau de medicul ORL-ist. În funcţie de gravitatea bolii, va prescrie tratamentul corespunzător. Dacă există simptome care să indice prezenţa unei bacterii, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene, adică prin efectuarea unui exudat. Testulpoate determina dacăamigdalita este cauzată de o infecţie cu streptococi. Este dificil însă de precizat dacă pacientuleste doar un purtător al infecţiei sau este chiar infectat. În unele cazuri, ca metodă elocventă pentru o diagnosticare cât mai corectă, se recomandă şi efectuarea unor teste sangvine.
„Netratată, amigdalita poate duce la colectarea de puroi şi, implicit, la apariţia unui abces între amigdala şi ţesutul moale care o înconjoară: peritonsilar, retrofaringian, parafaringian. Netratate la timp sau ignorate, amigdalitele bacteriene pot duce la obstrucţia căilor aeriene, septicemie, meningită, mediastinită sau tromboflebita venei jugulare.”, completează dr. Bărbuceanu. Unele din cele mai de temut complicaţii ale amigdalitelor cu Streptococ beta hemolitic (cel mai frecvet agent patogen în acest caz) sunt afecţiunile articulare, cardiace şi renale (reumatismul articular acut, valvulopatiile şi nefritele).
Mecanismul de producere pentru otita și amigdalita nu este pe deplin cunoscut. Însă cea mai vehiculată teorie este cea a reacţiei imune încrucişate. Anumite componente din structura bacteriei sunt asemănătoare cu componente din organismul nostru. Astfel că anticorpii împotriva streptococului (ASLO) nu fac diferenţa şi atacă structurile proprii organismului.
Sursa foto:
Loading...