OLIMPIA PANCIU și MIRCEA ROMCESCU: „Sărbătorim dragostea în fiecare zi”

Pia, cum o alintă prietenii pe Olimpia Panciu, a fost mai mult plecată, dar acum e din nou acasă. Plină de zâmbet, mi-a povestit despre muzică, despre desenele pe care le face, despre Danemarca şi Groenlanda, şi câte altele. Iar soţul ei, Mircea Romcescu, i-a fost alături. Sunt nedespărţiţi!

Eşti aproape tot timpul între Danemarca şi România…
Olimpia: În Danemarca, nu se mai întâmplă mare lucru.
Studioul în care înregistrăm este în Bucureşti, aşa că aici lucrăm la piese. Suntem destul de harnici în sensul ăsta. Mircea compune muzică multă şi frumoasă, eu scriu texte, cântăm. La noi
e o atmosferă super!

Deci aici, în ţară, e din nou „acasă”?
Olimpia: Da. Propriu-zis, eu am revenit în urmă cu aproape doi ani, dar am mai plecat din când în când. Am avut unele lucruri de rezolvat în Danemarca. Trebuia să fac nişte desene, pentru că asta este una dintre celelalte activităţi ale mele şi prietenii de acolo m-au invitat să merg pentru că mai aveam nişte comenzi pe care le-am onorat. Am mai făcut un ban. Acum îmi trimit ei fotografii prin internet, lucrez aşa, şi când mai pleacă cineva, duce desenele acolo.

Îmi povesteai despre înregistrări…
Olimpia: Da! Avem multe piese noi, ne mândrim şi cu un album nou-nouţ. Mircea tot timpul mă provoacă să facem concurs care scrie textul mai bun şi de multe ori am ieşit învingătoare. (râde)
Mircea: O să intervin eu cu detaliile! Avem vreo 18 piese cu totul. Am luat şi câteva piese de-ale noastre, din anii ’80, pentru că am văzut pe internet că foarte multă lume doreşte să le asculte şi să le reasculte. Am adăugat instrumente, le-am rearanjat, pentru că se pot face tot felul de minuni acum cu ajutorul tehnologiei, şi cum structura era bună, a ieşit ceva foarte frumos.
Aşa am ajuns la un număr mare de piese, 5-6 de prin anii ’80, 5-6 de prin anii ’90 şi vreo 3 care sunt făcute în ultima perioadă. Toate reunite, vor rezulta o compilaţie, „30 de ani de muzică”.

Şi când doriţi să lansaţi compilaţia?
Mircea: Dacă se poate, mâine! Să fim sinceri, nu toată muzica e pentru tineret. Cred că sunt şi oameni cu vârsta de peste 35-40 de ani care vor să se bucure de muzică bună. Noi nu cântăm romanţe, ci un gen foarte actual, de dans.
Olimpia: Când eram în Danemarca, interpretam toate piesele care erau în topuri. Acum, dacă am fi fost încă acolo, cântam Lady Gaga, Rihanna, Beyonce. Eşti obligat să o faci, că altfel nu iese lumea la dans. (râde) Ne-am adaptat cât am fost în străinătate.

Câţi ani aţi locuit în Danemarca?
Olimpia: 25 de ani am stat eu, iar Mircea, 22 de ani. Am plecat
în 1985, iar eu am stat mai mult pentru că trebuia să mai rezolv nişte treburi. Am vândut casa de acolo, aşa că România este din nou, cu adevărat, acasă. Dar putem merge oricând, pentru că suntem şi cetăţeni danezi.

Vă bucuraţi că aţi revenit în ţară?
Olimpia: Da. Un motiv a fost familia. În plus, clima a fost pentru Mircea ca o tortură, din cauza umezelii şi a vântului. Dar păstrăm legătura cu prietenii, unii dintre ei chiar ne-au văzut la Festivalul de la Mamaia, în 2009, şi s-au bucurat, noi la fel, şi continuăm să comunicăm.

Eva Kiss locuieşte tot în Danemarca. Atunci când eraţi acolo, aveaţi o legătură mai strânsă?

Olimpia: Vorbeam la telefon, însă nu prea reuşeam să ne vedem. Având aceeaşi meserie, se întâmpla să fim plecaţi fiecare în  turnee. Noi aveam contract de câte un an, fără pauză, cântam noapte de noapte. Am fost peste tot în nordul Europei, în Suedia, Norvegia, Groenlanda. De fapt, am fost chiar primii români care au ajuns în Groenlanda, prima dată, în 1987. Am stat 6 luni, a fost foarte frumos!

Formaţi unul dintre puţinele cupluri de artişti care chiar rezistă…

Olimpia: Da. Avem 26 de ani de căsătorie. În urmă cu un an, am sărbătorit nunta de argint, dar de fapt noi ne sărbătorim dragostea cam în fiecare zi.  Muzica ne-a unit întotdeauna şi, oricum, suntem două persoane fără secrete. La noi totul este la vedere. Ne spunem tot unul altuia.
Mircea: Am stabilit asta încă de la început, şi acum avem încredere totală unul în celălalt. Ne ajută poate şi simţul umorului, deşi Olimpia e mai glumeaţă decât mine. Eu dacă spun un banc, râd numai eu. (râde)

Am constatat că vă alintaţi unul pe celălalt „trufă”. De unde provine?
Olimpia: Trufă provine, pe de-o parte de la bomboanele cu cacao şi ciocolată, dar şi de la o ciupercă pe care o găseşti greu şi care este scumpă. În acelaşi timp, „trufă” este şi pisoiul nostru. Ne vine să ne spunem în foarte multe feluri. Fiecare cu damblaua lui! (râde)

Aţi simţit lipsa unui copil?

Mircea: Avem copil, pisoiul nostru, în vârstă de 11 ani şi 6 luni.
Olimpia: N-am putut să facem copii pentru că eram plecaţi tot timpul şi oricum nu s-a nimerit. Ne-a tentat să adoptăm, dar din cauza vârstei nu am putut. În Danemarca, e ilegal să înfiezi după 40 de ani, iar acum, chiar dacă suntem în România, sincer vorbind, nici nu mai avem răbdare.

Ce vă doriţi pentru viitorul apropiat?

Olimpia: Îmi doresc să lansăm CD-ul nostru, cu cele mai recente piese, că doar muzica e făcută pentru public, nu? Aşa că m-aş bucura să se concretizeze acest pas.

Olimpia Panciu nu poate trăi fără…

…”trufe”
„Mă simt foarte bine cu trufa mare, adică Mircea, şi am impresia că timpul nu trece peste noi. Iar trufa a doua este pisoiul, care a fost mic şi uşurel, dar acum, pentru că are 8 kilograme, numele lui nu mai este Uşurelu’, ci doar Relu.”

Loading...