Obiceiurile lui Prier ne pregătesc pentru tot anul

Obiceiurile lui Prier

Obiceiurile lui Prier sunt multe și frumoase. Căci priește, dar și jupește. Așa spun bătrânii despre luna aprilie. Și nu aruncă vorbe-n vânt, căci capriciile naturii, în această perioadă, se împletesc cu evenimente importante ale anului bisericesc, dar și cu tradiții străvechi.

Lumea obișnuia să-i spună lui Aprilie Prier, Florariu sau „Traista’n băț”. E momentul în care începe renașterea naturii, când mugurii apar și dau culoare vieții. Pe lângă binecunoscutele și respectatele sărbători precum Floriile, Sfântul Gheorghe sau Sfintele Paști, Ziua Păcălitului, Antipa, Marcul Boilor, Lăzărelul, Duminica Tomei, Joimărița sau Focul Viu joacă roluri deosebit de importante în potpuriul tradițiilor populare românești.

Prier priește, dar și jupește

„Traista’n băț” pune bețe-n roate. Potrivit zicalelor, „Prier priește, dar și jupește”, Prier priește, dar și pripește”, „Prier, ori priește, ori despoaie”. De ce? Pentru că, tocmai acum, după ce razele soarelui încep să arate tot mai mult și pomii dau în floare, mai cade și câte un rând de fulgi de nea, mai dă câte un îngheț… Prin urmare, zicalele nu fac decât să descrie toanele naturii. Gospodarii au grijă în plus de livezi și îmbracă tulpinile pomilor ca să nu înghețe. Pun lut în locurile unde i-au altoit, aprind focuri mocnite pe timp de noapte în livezi, ca să le țină de cald. Se mai spune că dacă în aprilie e cald şi frumos, în mai va veni înghețul și va fi frig. Dacă aprilie e urât și morocănos, mai va fi cald, cu soare strălucitor, după pofta inimii.

Lăzărel vrea plăcinte

În sâmbăta de dinaintea Floriilor, se ține Lăzărelul. Lazăr a fost un flăcău care, într-o sâmbătă, a vrut să mănânce plăcinte. Mama lui nu a avut timp să-i facă și el a murit de poftă. De necaz, mama, măcinată de durere, l-a rugat pe Dumnezeu să pedepsească crunt femeile care nu fac plăcinte în Sâmbăta lui Lazăr. De aici și tradiția de a coace și a împărți plăcinte în această zi, în special copiilor. În Maramureş, se face o așa-numită „floare de grâu”, care se împarte celor dragi, crezându-se că cei ce mănâncă din ea se vor revedea pe lumea cealaltă.

Obiceiurile lui Prier aduc Joimăriţa

Romanii o considerau zeiţa morţii și o celebrau în noaptea ce încheia Joia Patimilor. Personajul era asemuit cu Muma pădurii, Baba Cloanța, un monstru fioros. Pe vremea dacilor, ea reprezenta moartea. În folclorul românesc, Joimăriţa era o sfântă frumoasă, care pedepsea femeile şi fetele leneşe, mai ales dacă nu terminau treburile până în Joia Neagră. Cine nu o respectă riscă să sufere arsuri ale mâinilor. Pe 25, e Marcul Boilor, când vitele sunt libere să pască, nu sunt legate și nici înjugate.

Sursa foto: 123rf.com

Loading...