„Povestea noastră arată că mai există încă familii fericite, pe care dragostea le ține unite și pe care copiii le împlinesc.

Dacă vrei, se poate!

Nici nu pot să descriu în cuvinte bucuria nemărginită pe care am simțit-o la venirea pe lume a fetiței noastre. Ne-am dorit din tot sufletul acest îngeraș. Ca să nu mai spun cât de fericită a făcut-o pe bunica mea, Veronica, cea căreia trebuie să-i mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine! Acum, vorbind din punctul de vedere al femeii, pot spune cu mâna pe inimă că nu îmi vine să cred că totul s-a terminat atât de repede, că a fost atât de ușor. La prima naștere, a fost destul de dificil.

De data aceasta însă, a fost altfel. Personalul medical s-a comportat exemplar cu mine și, în plus, mi-am făcut și două prietene în salon. Prima noapte petrecută acasă, împreună cu micuța, a fost încărcată de emoție. Nu am dormit deloc. Apoi, treptat, ne-am obișnuit unii cu alții și, pe 10 noiembrie, am sărbătorit două evenimente foarte importante: bebelușa noastră a împlinit o săptămână de viață și tot atunci, ne-a apărut povestea în paginile revistei! Ne-am adunat cu toții iar eu am citit cu voce tare. Deși știam despre ce era vorba, am fost impresionați până la lacrimi.

Sărbătorile sunt mai frumoase într-o familie fericită

Zilele au trecut rapid și… a venit și mult-așteptatul Crăciun! L-am sărbătorit pentru prima oară în patru, la fel ca și trecerea în noul an. Pe 10 ianuarie, a avut loc botezul, un nou prilej de petrecere! Căci toate evenimentele din viața noastră, cununia, nașterea unui copil, aniversările sunt momente în care reunim cu toții și ne împărtășim bucuriile, care se transformă în amintiri de neuitat, adevărata noastră zestre. După câteva zile, eu și fetița am rămas la Piatra-Neamț, iar soțul meu și băiatul nostru au plecat la Bacău. Din păcate, ne este greu. Nu putem sta împreună, din lipsă de spațiu.

Ne împărțim între părinți, cum putem. Din fericire, părinții noștri sunt minunați și ne ajută cu tot ce pot, iar noi nu le putem mulțumi îndeajuns. Acum, soțul și-a găsit un loc de muncă bun la Bacău, iar eu și copiii stăm la părinții mei. Important este că suntem cu toții sănătoși și uniți. Eu îmi umplu golul din inimă scriind jurnale cu tot ceea ce se petrece în viața îngerașilor mei, încă de când s-au născut. Un zâmbet de-al lor sau o îmbrățișare mă face să uit de orice necaz. Nu pot decât să-i mulțumesc soțului meu pentru toată dragostea lui și să-l asigur că-l iubesc cu toată ființa mea.”

Sursa foto: 123rf.com