Cum e să te transpui în rolul lui Gulseren și ce puncte comune ai găsit cu personajul?

Gulseren este o femeie simplă, care pune preț pe onoare, cinste și muncă. În lumea de azi, Gulseren este un fel de “rara avis” (n.r.: pasăre rară). Tocmai de aceea se îndrăgostește Cihan de ea și o prețuiește altfel decât pe cealaltă femeie din viața lui, Dilara. Îmi place foarte mult acest personaj pentru că nu are ezitări în alegerile personale.

S-a legat o prietenie strânsă și în afara platoului de filmare cu vreunul dintre colegii din distribuție?

Eu și Erkan Petekkaya (Cihan) suntem foarte buni amici. Vorbim despre copiii noștri, despre problemele vârstei lor, ne împărtășim experiențele de părinți. Cu Ebru Ozkan (Dilara) și cu Nursel Kose (Keriman) am o mulțime de discuții interesante despre artă și despre grădinărit.

Credit foto: Kanal D

Nurgul Yesilcay (Gulseren), Erkan Petekkaya Chican și Ebru Ozkan (Dilara)

Cum îmbini programul între orele de pe platoul de filmare cu cele petrecute cu fiul tău, Osman (10 ani)? Îi place să te însoțească la filmări?

Pe fiul meu l-am adus prima dată pe platoul de filmare când avea doi ani. I-a plăcut teribil, pentru că toată lumea îi acorda atenție. El era adevărata “vedetă”. O vreme, mi-a tot zis că vrea să fie actor. Apoi s-a răzgândit. Rolul de regizor parcă i s-a părut mai ofertant. Mediul în care a crescut l-a modelat mult, se vede!

Cât de mult a contat în formarea ta faptul că părinții tăi au fost profesori?

Părinții mei au fost severi cu mine când eram copil. Nu știu dacă acest lucru poate fi considerat ca fiind pozitiv, pentru că în adolescență, când personalitatea oricărui copil este în expansiune, eu m-am răzbunat și am devenit o rebelă. Eram un fel de “mielușică neagră”, tocmai pentru că mi se impusese până atunci un program strict, fără abateri, incluzând lecții de dans, de pictură și de muzică. Am înțeles însă, cât de important a fost acel program impus, mult mai târziu. Atunci când am intrat la Actorie. Eu veneam deja cu un “bagaj” de cultură și cu o disciplină și am fost recunoscătoare părinților mei.

Tu ai crescut într-o familie de profesori, băiețelul tău are părinții actori. Ce cale simți că va alege?

Este prematur să mă pronunț acum. Osman este prea mic ca vârstă pentru a se orienta deja către ceva anume. Dar sensibilitatea lui aparte mă face să cred că va alege calea artelor.

S-a întâmplat să mai colaborezi cu fostul tău soț, tatăl lui Osman?

Chiar dacă nu am mai avut proiecte împreună, eu și fostul meu soț am comunicat civilizat după ce ne-am despărțit, dat fiind faptul că avem un copil de care ne pasă amândurora.

Ai talent nu doar actoricesc, ci și la desen și pictură. Ce forma de artă care te emoţionează cel mai mult?

Muzica. Pentru că înseamnă vibrație, iar vibrația ajunge cel mai ușor la inimă.

ÎNTREBARE ÎNCUIETOARE

Din cauza prejudecăților, frumusețea te-a și dezavantajat în parcursul tău profesional?

În lumea noastră, a actorilor și a regizorilor, există un clișeu de care unii regizori se “împiedică” uneori când își aleg distribuția: “Dacă e frumoasă, este de ajuns. De ce trebuie să mai și joace?”. Desigur, acest clișeu este exact ca și bancurile cu blonde. Nu este validat de realitate decât într-o mică măsură.

Credit foto: Kanal D

Nurgul Yesilcay (Gulseren), în ”Furtună pe Bosfor” (”Paramparca”)

Care crezi că e cea mai mare calitate a ta?

Sinceritatea. Spun exact ceea ce gândesc, nu iau omul pe ocolite și nu fac complimente gratuite.

Dar slăbiciunea pentru care te critici cel mai mult?

Tot sinceritatea, atunci când spun adevăruri care supără.

Cum arată fericirea pentru tine?

Fericirea este ziua pe care o petrec alături de fiul meu, mâncând amândoi înghețată și privind la TV un film sau desene animate. Este banal, nu-i așa? (râde) O fi, dar pentru unii oameni chiar asta este adevărata fericire.

Ce ţi-ar plăcea să devină realitate în urmatoarea perioadă?

Visez la o vacanță într-o țară caldă, lenevind într-un hamac agățat între doi palmieri.

 

Nu pot trăi fără…

Fiul meu – ”Osman Nejat, pentru că mi-a dat un scop precis în viață.”

Cafeaua – ”Pentru că sunt dependentă de ea.”

Ciocolata – ”Pentru că este cea mai dulce recompensă de la sfârșitul unei săptămâni de lucru.”

 

Credit foto:Kanal D