O mare parte din vină o poartă și comercianții care au ipocrizia de a afișa: „Nu vindem țigări / băutură minorilor”, dar care, atunci când sunt întrebați de puținii oameni care se revoltă fiindcă permit această practică, spun că: „Oricum, decât să îi vândă celă lalt din colț, mai bine ia de la mine”. Psihoterapeutul Lavinia Țânculescu analizează acest comportament și descoperă mai multe probleme care pot deriva din el.

Sentiment de vinovăție

Primul lucru la care ne gândim este că micuțul ar putea să capete și el viciile părintelui și să se apuce de fumat sau bă utură. Dar mulți adulți consideră că vor bele pot fi mai puternice și, dacă îi inter zic consumul sau chiar îl amenință, vor re uși să îl țină departe de tentații. Simpla explicație că alcoolul și fumatul sunt doar pen tru adulți nu ține. Puterea exemplului este mai mare decât orice predică bine intenționată. În plus, în acest caz, „părintele își folosește copilul ca pe un instrument de autodistrugere”, remarcă psihoterapeutul. Astfel, la nivel subtil, primește ideea că el este de vină pentru faptul că părintele său se va îmbolnăvi sau deja are ceva probleme generate de viciul său, ceea ce îi dă un sentiment de vinovăție. Aceasta se întâmplă „în special atunci când între părinți există un dezacord cu privire la acest obicei, iar unul ajunge să își acuze copilul că: «Iar te-ai dus și i-ai cumpărat!»”.

1

Traumă de proporții

„Totul devine și mai traumatizant atunci când procură băutură pentru ambii părinți”, observă Lavinia Țânculescu, care adaugă un alt aspect ce trebuie avut în vedere: „Oprobriul public pe care micuțul începe să îl simtă din ce în ce mai acut, din vorbele celorlalți adulți sau din privirile lor. Nu este ușor pentru un copil să ceară un pachet de țigări și o sticlă de țuică. Sau, mai rău, două sticle de doi litri de bere – și greutatea pe care o suportă e de urmărit. Nu în ultimul rând, este extrem de dău nă tor ca acest lucru să se petreacă pe ter men lung și într-un ritm permanent, din cauză că transformă acest obicei în prac tică și nu o mai în so țește de nici un fel de re mușcare cu privire la faptul că prin acele subs tanțe se aduce un prejudiciu une ori iremediabil corpului și sănătății în an sam blu”, observă specialistul.

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

UN VIITOR DEPENDENT

„Un alt factor important la acest capitol de impact asupra dezvoltării este frecv enț a acestor practici. Băutura/ tutu nul în exces vin ca anesteziant al unor stări emoționale cu care adultul nu dorește să se confrunte și, respectiv, să lupte pentru a le rezolva. Copilul asta înțelege: când ai o problemă/un necaz, îneacă-ți-l în băutură. Renunță la luptă, nu vei câștiga oricum. Experiența consumului de substanțe, de orice fel, la adulții de lângă el, deprinde micuțul la capitulare, la renunțare sau la opusul acesteia, la rebeliune fără limite. Dincolo de modelul părintelui dependent, este mai expus să devină dependent pentru că învață înfrângerea de la părintele său înfrânt, îngenuncheat de drog.”

 

 

Sursa foto: www.huffingtonpost.com, shutterstock