Nu îi cere copilului să facă ce tu nu faci!

Nu îi cere copilului să facă ce tu nu faci!

Cu toții ne dorim copiii perfecți: cei mai buni la învățătură, cuminți și devreme acasă. Nu trebuie sub nicio formă să mintă și 'Doamne ferește' să se apuce de fumat! Dar nu ținem cont de zicala că 'așchia nu sare departe de trunchi' și nu avem grijă ca, în primul rând, noi să le fim exemplu bun.

Este important ca, în primul rând, tu să faci ceea ce le spui copiilor să facă, să trăiești după cum le trasezi lor drumul, pentru că, altfel, 'cei mici devin confuzi (de ce le spui ceva, dar tu faci altceva?), iar tu îți pierzi credibilitatea în fața lor', remarcă psihoterapeutul Lavinia Țânculescu.

Copilul învață prin imitare

Psihoterapeutul spune că, până la urmă, 'se întâmplă des ca părinții să ceară de la odraslele lor lucruri pe care nici ei nu le fac – fie că nu sunt în stare sau nu sunt dispuși să le facă. Totuși, acest lucru se petrece mult mai rar în cazul adulților care nu au încetat vreodată să se dezvolte sau, măcar, mențin în viața lor un ritm susținut în ceea ce privește îmbunătățirea personală și curiozitatea intelectuală vie'. Ce este important să știm este că micuții învață prin imitare, mai mult decât prin ceea ce li se spune. Chiar și la vârste mai mari urmează mai mult la exemplul adulților, decât ascultă de cicăleala lor. Bineînțeles, se mai poate întâmpla ca, prin revoltă, să ajungă la un comportament diferit de cel negativ al adulților, dar se întâmplă mai rar – poate și atunci când cei mari își mărturisesc neputința și admit că nu este bine ce fac sau măcar unul din părinți are o atitudine diferită. Cel mai des vedem astfel de exemple în cazuri extreme, cum ar fi un copil care crește într-o familie cu un tată alcoolic și vede ravagiile pe care le provoacă dependența.

Trăiește ceea ce 'predici'

În cazurile cu care ne întâlnim aproape toți, el va imita ce vede acasă. Dacă țipi la el să-și facă patul și ordine în camera lui, dar dacă vede că tu nu pui o cuvertură pe al tău, iar în camera părinților este haos, ceea ce îi spui nu va avea nici un efect. Dacă pui reguli (cum ar fi să nu mănânci în sufragerie, să te descalți când intri în casă etc.), dar tu nu le respecți, nu le va respecta nici el. 'Astfel, îți faci un deserviciu atât ție, cât și copilului pe care ar trebui să-l ghidezi, să îl înveți ceea ce este bine prin modelul personal', este de părere Lavinia Țânculescu. Și mai important este să trăiești perceptele morale pe care încerci să le predai. Ar trebui mai întâi ca părinții să fie corecți, muncitori, să nu mintă, să nu înjure etc. pentru ca odraslele lor să își însușească aceste calități.

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu@thewings.ro

Psihoterapeut Lavinia Tanculescu, email: lavinia.tanculescu @thewings.ro

Argumente și fapte

'În cazul adolescenților, aducerea în atenția lor a exemplului personal istoric (eu nu fumam la vârsta ta) nu are mare valoare dacă nu este susținută de acțiunile din prezent – dacă, de exemplu, acum fumezi. Sau dacă tatăl spune că la vârsta de 15 ani nu punea alcool în gură, dar acum, de exemplu, bea o bere la doi litri zilnic, nu îl va convinge pe băiat să nu se apuce de băut. Pe de altă parte, este extrem de important pentru părinți să citească dacă își doresc ca fiul sau fiica să pună mâna pe o carte. Dacă sunt lucruri care în trecut nu existau sau nu aveau așa de mare acoperire (cum ar fi survolarea internet-ului), părintele ar fi bine să prezinte copilului argumente pentru care nu găsește firesc ca acesta să își petreacă ore în șir în fața calculatorului, dar și aceste argumente trebuie susținute de practici curente ale părintelui'.