Tulburătoare este istoria mănăstirii de la Curtea de Argeș, la fel și legendele și poveștile care s-au țesut între zidurile ei. A fost nevoie de sacrificiul unei vieți fragede să se ridice cea mai frumoasă biserică din țară, spune legenda meșterului Manole. Dar la fel de tristă și dramatică este povestea legată de Mucenița Filofteia, o copilă de numai 12 ani, omorâtă de propriul tată.

Sângeroase fapte sunt cuprinse în poveștile care împodobesc istoria mănăstirii de la Curtea de Argeș. Cine nu cunoaște legenda crudă a meșterului Manole care își sacrifică propria soție zidind-o de vie? Povestea lui este metafora sacrificiului suprem pe care artistul îl face pentru opera lui. Nu s-au găsit dovezi care să sprijine legenda, însă frumusețea ei tristă va dăinui pentru totdeauna.

În schimb, o altă legendă la fel de tristă și crudă este legată de Mucenița Filofteia, ale cărei moaște sunt păstrate la mănăstirea Curtea de Argeș și ocrotite de un blestem pus de o înaltă față bisericească.  

Un copil milostiv, prigonit de părinți

Legenda și istoria deopotrivă spun că Filofteia s-a născut într-o familie de oameni sărmani, în Bulgaria, lângă Veliko Târnovo, prin secolul al XIII-lea. Mama ei o învățase să fie generoasă și blândă și să îi ajute pe cei mai săraci decât ei. Filofteia era crescută cu frica lui Dumnezeu și era deosebit de ascultătoare și muncitoare. Își ajuta părinții în fiecare zi și ducea merinde la câmp, pentru tatăl ei.

Dar mama ei moare, și tatăl se recăsătorește cu o femeie care nu o pune deloc la inimă pe micuța Filofteia. Mama vitregă o critică mereu, o pune la cele mai grele munci și o ceartă că împarte din merinde tuturor cerșetorilor întâlniți în cale. Și tatăl ei o ceartă cu asprime să nu mai fie chiar atât de milostivă cu toți sărmanii. Într-o zi, văzând-o chiar el cum dă din bucate unui cerșetor, o lovește și scoate barda de la brâu să o bată peste picioare.

Atât de crude au fost loviturile tatălui orbit de furie, că fetița de 12 ani moare chiar în fața lui pe câmp. Îngrozit de crima pe care fusese în stare să o facă, el încearcă să îi ridice trupul plăpând și să fugă în sat după ajutor. Numai că Dumnezeu veghea asupra copilei și trupul ei s-a făcut atât de greu, că tatăl nu l-a putut clinti din loc. A chemat vecinii, a chemat lumea din sat și a chemat până și preotul să se roage pentru ea. Iar părintele, văzând că puterea lui Dumnezeu nu îi ajută, a început să rostească toate bisericile mari unde putea fi înmormânată Filofteia. Când a rostit numele mănăstirii de la Curtea de Argeș, trupul ei s-a făcut ușor și oamenii au reușit să îl ridice din colb.

Istoria susține legenda teribilă din Veliko Târnovo

Vestea tragediei cumplite de la Veliko Târnovo a ajuns repede la urechile părinților slujitori de la Curtea de Argeș, dar mai ales vestea minunii dumnezeiești care a ocrotit trupul plăpând al fetei.

Poate că unele detalii ale poveștii sunt accentuate în tușe groase, dar istoria moaștelor acestei mucenițe confirmă legenda. Trupul ei a fost depus mai întâi într-o raclă la Târnovo, iar după ce otomanii au cucerit cetatea, preoții au cerut sprijin lui Mircea cel Bătrân care a dispus aducerea lor la Curtea de Argeș. Ele au fost depuse mai târziu în biserica ridicată de Neagoe Basarab în anul 1517, chiar a doua zi după sfințirea lăcașului la 15 august.

Mucenița Filofteia, ocrotită de blestem bisericesc

Moaștele sfintei mucenițe se află și acum la Curtea de Argeș, într-o raclă suflată cu argint, păstrate cu mare grijă. Mucenița Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor și a tinerilor, în special a fetelor pe care le ajută să se căsătorească și să aibă o viață liniștită.

Racla muceniței este păzită de un blestem greu, scris de o înaltă față bisericească și anume de Cozma, Arhiepiscopul Mitropoliei Ungrovlahiei. El a lăsat un bilet scris ca moaștele ei să nu fie risipite și înstrăinate de mănăstire, iar cine le nesocotește și ciupește chiar și cea mai mică bucățică să fie lovit de blestem. Documentul scris și parafat poartă semnătura lui Cozma și data de 10 mai 1791, drept pentru care el este întocmai respectat ca un testament sfânt.

Moaștele muceniței odihnesc în paraclisul bisericii de sute de ani și au fost ocrotite pe timp de război, când frontul s-a apropiat de Curtea de Argeș. În timpuri de răstriște, mai ales când este secetă, moaștele muceniței sunt scoase în procesiune și se țin slujbe pentru îmbunarea vremii, pentru sănătate și pentru rodul recoltelor.

Numele muceniței înseamnă în limba greacă ”iubitoare de Dumnezeu” și este prăznuită în data de 7 decembrie. Mucenița Filofteia va odihni pentru totdeauna pe meleagurile noastre, la Curtea de Argeș, unde povestea ei, ucisă de propriul tată, se împletește tulburător cu povestea Anei, zidită de vie de propriul soț.