Mătasea de aur din mare, cel mai prețios și rar material din lume

mătasea de aur din mare

Cel mai fin material din lume, realizat fără ajutorul tehnologiilor moderne, este mătasea de aur din mare, obținut cu multă migală dintr-o specie de scoici uriașe. Dar meșteșugul acesta este pe cale de dispariție, așa cum și scoicile prețioase sunt amenințate de schimbările climatice.

 

Singura țesătoare care mai lucrează azi mătasea de aur trăiește în Sardinia și lucrează acest material spectaculos după tehnicile vechi, învățate de la bunica ei. Chiara Vigo încearcă să transmită mai departe secretul firelor de mătase, dar puțini mai sunt cei care vor să învețe un meșteșug atât de migălos și complex.

Cum se obține mătasea de aur din mare

În apele calde ale Mediteranei, pe lângă coastele Italiei și ale țărilor vecine, trăiește o specie deosebită de scoici denumită Pinna nobilis. Acestea ajung la dimensiuni impresionante, dacă supraviețuiesc ani de zile pe fundul mării, unele dintre ele putând avea aproape un metru lungime.

Datorită dimensiunilor lor, scoicile folosesc un soi de filamente foarte subțiri, dar foarte rezistente pentru a se prinde de stânci. Aceste filamente, curățate și tratate cu suc de lămâie capătă o nuanță aurie surprinzătoare, ca și cum ar fi fost realizate de cea mai fină mașină de prelucrare a aurului.

Firele de aur din scoici, cunoscute din Antichitate

Filamentele scoicilor Pinna nobilis și mănuși lucrate probabil la începutul secolului al XIX-lea

Filamentele scoicilor Pinna nobilis și mănuși lucrate probabil la începutul secolului al XIX-lea

Țesăturile foarte fine din mătasea de aur erau cunoscute și folosite de către capetele încoronate încă din Antichitate. Există dovezi în manuscrise și siturile arheologice din vechea Mesopotamie, din Egipt, Grecia și fostul Imperiu Roman.

Ba chiar există o teorie conform căreia lâna de aur pe care o căuta Iason cu argonauții săi ar fi fost de fapt mătasea de aur din scoici, și nu lână propriu zisă.

Dintotdeauna a fost un material prețios, de care nu se bucurau decât cei mai bogați, și care era apreciat pentru nuanța lui aurie, dar și pentru finețea și delicatețea lui.

Se spune că o pereche de dresuri realizate din aceste fire ar putea încăpea într-o jumătate de nucă, atât sunt de subțiri și delicate.

Meșteșugul supraviețuiește cu greu în Sardinia

Chiara Vigo lucrând cu multă atenție firele de aur

Chiara Vigo lucrând cu multă atenție firele de aur

Pe vremuri, poate, existau mai multe ateliere de-a lungul Mediteranei unde se producea mătasea de aur din mare atât de faimoasă. Dar azi, o singură femeie mai țese cu aceste fire și tot ea este cea care le recoltează și le prelucrează după metodele tradiționale.

Numele ei este Chiara Vigo și a învățat această artă de la bunica ei. Meșteșugul respectiv a fost adus în Sardinia de către Berenice de Cilicia, o stră-strănepoată a lui Herodot, care s-a stabilit în regiunea Apulia.

Au fost câțiva întreprinzători care au încercat să producă la scară industrială aceste fire miraculoase de aur, dar afacerile lor au dat greș. Scoicile nu se mai găsesc azi din abundență și nu este deloc ușor să prelucrezi filamentele deosebit de subțiri cu aparate. Ele nu pot fi prelucrate și țesute decât manual, cu multă migală și atenție.